Prieteni model (Role Models)

Nu prea merg merg la cinema decât poate pentru un film anume. Rareori mi se întâmplă să ajung la o cinema şi să nu ştiu de fapt ce caut acolo, ce film vreau să văd, sau dacă urmează să văd o comedie sau nu.

Zilele trecute totuşi mi s-a întâmplat chestia asta. M-am trezit la cinema fără niciun film în gând. Era o comedie care începea în câteva minute aşa că fuga-fuga să luam bilete.

90% din comediile americăneşti seamănă – majoritatea nici nu te fac să râzi prea tare pentru că-s cam clişeice, dar sunt ok pentru serile plictisitoare din timpul săptămânii, cred.

Am fost deci la “Prieteni model” (Role Model) cu Seann William Scott şi Paul Rudd.

În principiu e vorba despre aceşti doi tipi, Danny şi Wheeler, care o dau în bară şi trebuie să aleagă între a face închisoare sau a face 150 de ore de muncă în folosul comunităţii. Fiecare din ei alege munca în folosul comunităţii şi primesc în grijă un copil/adolescent/wtvr. Cam pe aci începe partea distractivă.

Nu ştiu dacă are rost să mai povestesc deznodământul – logic că e cu “hepi ending”. Toată lumea se împacă, toată lumea dansează, toată lumea se distrează – cam cum ne zice şi Ştefan Bănică, aşa.

Este un film care chiar e ok de văzut în timpul săptămânii cu o pungă mare de popcorn în mână. Dacă ar fi să-i dau “steluţe”, i-aş da cam 3 steluţe din 5.

PS: Do you know what a “whispering eye” is?