08.Jun.2010 / Uncategorized / 323 vizualizări /

Portugal – life is wonderful. Nostalgia.

Ştii, primii oameni pe care i-am cunoscut aici au fost cei care erau la cursul intensiv de portugheză. Pe atunci habar nu aveam ce se întâmplă aici, iar ei sunt cei care mi-au arătat că lucrurile sunt pe drumul cel bun.

E ciudat. Nu am crezut niciodată că îmi voi face o nouă viaţă aici. E ca şi cum o iei de la zero. La început nu ai prieteni, nu ai farfurii, nu ai mâncare, nu ai decât o cameră albă şi un mate. Room-mate. La început nu ai decât mesajele pe care ţi le trimit cei din ţară. După nu mult timp, începi să ai de toate. Îţi faci un nou grup de prieteni, ai o cameră mai colorată, ai praf, ai ziare împrăştiate peste tot, ai teancul de hârtii pe birou care aşteaptă să fie citite şi răscitite. Ajungi să ai propriile farfurii, căni, ajungi să ai propria sârmă de uscat hainele. Îţi vine să zâmbeşti de fiecare dată când vezi entuziasmul de pe feţele tuturor, eşti pur şi simplu fericit că se întâmplă.

Incertitudine. Oamenii pleacă. Şi e îngrozitor de greu să îţi iei rămas bun de la unii dintre ei, pentru că deşi veţi păstra legătura, nu ştii când o să îi mai vezi din nou. Nu ştii dacă vor mai rămâne prietenii tăi. La fel se întâmplă şi cu prietenii tăi din ţară. Nu ştii dacă sunt aceiaşi oameni cu care ai vorbit doar de câteva ori pe lună, nu ştii dacă au aceleaşi obiceiuri, nu ştii dacă mai fumează sau dacă petrec până dimineaţă. Nu ştii dacă te mai iubesc la fel de mult. Mă simt străină. Şi e ciudat. Nu vreau să mă întorc, pentru că trăiesc sentimentul că va fi nevoie să o iau de la zero, pentru că mi-am schimbat obiceiurile, entuziasmul, zâmbetul, mi-am schimbat perspectiva asupra vieţii. Mă simt străină de tot ce iubeam mai mult înainte să plec.

Sâmbătă au venit minunăţii care au plecat în februarie imediat după examenul de portugheză. Unii mi-au zis că se simt ca acasă. Ca şi cum ar fi fost într-o mare călătorie, iar noi, cei din Covilha, îi primim acum cu braţele deschise, fericiţi că ne revedem după o lungă perioadă de timp. M-am bucurat mult, că i-am revăzut pe toţi. Pentru că din nou, nu ştiu când şi dacă vom fi toţi în acelaşi loc.

Răsturnările de situaţie. Se întâmplă atunci când te aştepţi cel mai puţin, se întâmplă atunci când ajungi să crezi că viaţa ta are o anumită traiectorie. Mi se întâmplă, şi e ciudat, pentru că îmi place.

În afară de nostalgia care-a cuprins pe toată lumea, oraşul s-a mai liniştit, pentru că Ronaldo a plecat, steagurile au fost ridicate, oamenii nu se mai îmbracă în culorile tricoloruluui.

Enjoy life!

---