19.Jul.2010 / Uncategorized / 878 vizualizări /
Portugal – life is wonderful. Ei şi cum e în ţara aia străină?
În ţara aia străină oamenii sunt calzi. Nu foarte ciudaţi, nu foarte diferiţi de noi, sunt oameni liniştiţi care îţi văd de treburile lor zilnice. Nu bârfesc, nu sunt răutăcioşi. În ţara aia străină sunt case specifice pentru că oamenii îşi iubesc mult prea mult tradiţiile ca să renunţe prea uşor la ele. În ţara aia străină nu au decât trei tipuri de bere, petreceri tradiţionale în mijlocul oraşului mult soare oceanic şi în general o vreme nebună.
Mi-am dat seama că de fiecare dată când oamenii mă întreabă cum a fost nu pot să le zic decât ,,foarte bine”, pentru că mi-e îngrozitor de greu să rezum tot ce am trăit acolo, mi-e greu să-i enumăr pe toţi cei cu care mi-am petrecut cele mai frumoase momente din viaţă, mi-e greu să le zic cât de frumoasă e Africa sau Europa.
Sunt de o săptămână acasă. Şi mă tot gândesc care sunt sentimentele mele după această jumătate de an petrecut departe de casă. Sincer, nu mă pot aduna, vizitez pe toată lumea, deşi iniţial am zis că nu vreau să văd pe nimeni, stau ore întregi la telefon, ajung la Universitate şi mă uit la toţi elevii care au terminat clasa a 12-a şi abia aşteaptă să intre la facultate. Grăbiţi, cu dosarele în mână par a fi speriaţi. Eu cred că cea mai frumoasă perioadă din viaţă lor abia începe. Habar nu au ce îi aşteaptă!
Ce-a însemnat Erasmus pentru mine în cele din urmă? În afară de faptul că mi-a oferit cele mai nebune momente din viaţa mea, mi-a oferit prieteni minunaţi, călătorii inedite, poze care au imortalizat cele mai frumoase clipe, soare arzător, multe zâmbete, multă dragoste. Nu ştiu cât de intens am reuşit să trăiesc fiecare clipă, însă mi-am dat toată silinţa, pentru că într-adevăr este o experienţă unică în viaţă. Atunci ai ocazia să-ţi dai seama cine eşti cu adevărat (dacă îţi faci timp pentru asta), cât de adaptabil eşti, cât de bine reuşeşti să descurci pe cont propriu, fără părinţi, fără prieteni, într-un mediu total diferit de cel care în care ai crescut, cu care ești obişnuit. Erasmus m-a făcut îmi dau seama că nu trebuie să locuieşti cu cel mai bun prieten pentru a fi fericit, că nu trebuie să depind de nimeni ca să îmi ating scopurile, mi-a dat şansa să văd cât de frumos e când lucrurile la care visezi de mult timp ajung să devină realitate. Erasmus îţi arată cât de frumos e trăieşti într-un mediu cu oameni internaţionali, oameni de la care poţi sa înveţi foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt. Erasmus te lasă să te bucuri de cele mai scurte şi neinteresante momente, pentru că la un moment dat toate ţi se vor părea importante. Erasmus îţi arată ca poţi să fii haotic în foarte multe contexte, pentru că acolo ai ajuns pe tărâmul a ,,orice e posibil”.
Poate că Portugalia nu e cel bun loc îţi faci erasmusul, pentru că nu e la fel de faimoasă ca Franţa şi Parisul ei, ca Germania şi Berlinul, Spania şi Barcelona, ca Grecia şi Atena, însă are farmecul ei, are praful ăla înnecacios de care uneori ţi se face dor, are cel mai mare pod din Europa, cel mai mare outlet şi cel mai mare oceanariu, are ocean, plajă, oraşe drăguţe, autostrăzi lungi şi încurcate, petreceri, quiema das fitas, semana academica, tunas, fado, pasteis de nata, pasteis com carne sau bolo com chocolate. Potugalia îţi dă posibilitatea să fii calm şi să te bucuri de pasteis de nata sau de cervaja, nu te pune pe fugă, nu îţi creează prea multe probleme şi te lasă să râzi cu poftă de câte ori ai chef. Îţi arată că dragostea portugheză nu se împarte în mai multe persoane şi că sentimentele ajung să îţi străbată tot corpul.
Îmi amintesc că zâmbeam răutăcios când toţi cei cu care vorbisem îmi ziceau că Erasmus te schimba şi că nu vor să se întoarcă acasă pentru că totul se va schimba pentru ei.
Acum, trăiesc totul cu aceeaşi intensitate cu care au trăit-o şi ei. Sincer, m-am schimbat. Deocamdată mă simt debusolată, nu îmi prea găsesc locul deşi încerc să îmi ocup timpul cu tot felul de lucruri constructive. Îmi amintesc tot timpul de oamenii ăia liniştiţi care nu au niciodată nici o problemă, îmi amintesc tot timpul de oamenii aia calmi şi drăguţi, oamenii ăia care îţi zic “obrigada” şi care îţi zâmbesc când văd că încerci să le vorbeşti în portugheză. M-am gândit de multe ori la ce voi spune în aceste momente în care trebuie să trag o linie, şi-mi veneau tot felul de gânduri drăguţe în cap, încercam tot felul de sentimente aiurite şi nebune, însă acum sunt ,,blank”.
Mă bucur că am un steag minunat semnat de cei mai importaţi oameni pentru mine, am pahare semnate în portugheză, am suveniruri şi amintiri frumoase. Vor rămâne întotdeauna acolo pentru mie.
Nu îmi pare rău pentru nimic.
nu stiu de ce dar in general Erasmusii se indragostesc de Portugalia, eu ma gandesc cu groaza ca mai am doar doua luni de stat in Viseu. Cand am plecat din Bucuresti ma gandeam cu groaza la orasul asta mic, acum il iubesc. Intensitatea cu care traiesti este atat de mare, bucuria si calmul oamenilor…cred ca o sa imi lipseasca pana si biroul in care fac stagiul de practica( la mine este plasament erasmus), oamenii care intra in birou si se uita speriati la mine cu o privire ce spune «fata asta mica o sa ne gaseasca de munca…»…si o sa imi fie dor de portughezii mei care au grija sa mananc, sa am unde sa stau cand mi se pare ca 6 in apartament e prea mult, cand au grija sa dorm si sa vad locuri frumoase…stradute inguste si paduri ce ard la marginea orasului, cred ca o sa-mi lipseasca pana si norul de funingine….salutari din Portugalia
buna buna.
ma bucur mult ca mai aud vesti de acolo. eu mi-am gasit practica in Porto si sper sa reusesc sa plec semestrul viitor. Portugalia m-a fermecat pentru ca are soarele ala nebun, are stradutele alea incurcate si dragute, are tot felul de chestii care cateodata te fac sa lasi totul de-o parte si sa te bucuri.
Enjoy it!