15.Aug.2011 / Părere / 1,096 vizualizări /

Portretul unui om-animal

Îţi iei şuturi în fund din senin când mergi pe stradă? Şoferii scot capul pe geam şi te înjură când te afli pe trecerea de pietoni? Nu reuşeşti să înţelegi de ce toată lumea e împotriva ta când ieşi din casă? Trebuie să fie foarte dureros, dar iată de ce se întâmplă toate acestea:

1. Scena batjocurei sau cine râde la urmă, râde mai bine

Băiat şmecheraş, aşa cum probabil te consideri tu, în timp ce toţi prietenii tăi îşi bat joc de tine de fiecare dată când te prind, reuşeşti, într-un final, să îţi găseşti o gagică (după cum îţi place să-i spui) şi să o scoţi la un cico pe bulevard în Bucureşti, la măsuţa Coca Cola din faţa alimentării. Şi cum eşti tu băieţaş, trebuie să îi arăţi şi fetei asta, nu?

Aşa că, sprijinit într-un cot şi cu un aer fiţos, aştepţi nerăbdător ca prin faţa ta să treacă o tipă îmbrăcată bine. Iată că norocul îţi surâde şi, după nici măcar un minut, se iveşte nepăsătoare o fată de vreo 18 ani. Perfectă pentru ca tu să începi să strigi după ea: Fata, fata, ce strâmbă eşti pe tocuri! Şi dacă mi le-aş pune în mâini aş arăta mai bine! în timp ce noua ta cucerire, îmbrăcată cu fustă de satin peste blugi începe să râdă tare, uimită de inteligenţa şi caracterul tău de cocoş.

Ca şi când n-ar fi fost de ajuns, tragi tot ce ai în tine şi scuipi fix la piciorul săracei fete, care trece umilită, fără să te bage în seamă. Dar, deodată, te trezeşti din spate cu o palmă cât toate zilele după ceafă. Asta ca să nu crezi că punkistul din spatele ei nu a observat scena!

2. Armăsar pe zebră

Mergi pe stradă ca orice om, însă la un momentdat îţi vine ideea de a traversa; deşi pe partea cealaltă este umbră, iar tu vrei să stai cu ochelarii de soare la ochi, asta nu e o problemă. Dacă vrei, intri cu ei şi la metrou.

Ajungi în faţa trecerii, dar chiar în momentul acela culoarea semaforului se schimbă în roşu. Ce e de făcut? Cum adică ce e de făcut? Treci, bineînţeles, şi te mişti cât mai greu că na, doar e trecere de pietoni, şoferii pot să aştepte. Asta zici tu, în timp ce trei maşini te claxonează, iar un bărbat bine îţi spune indignat, dar elegant, să te mişti mai repede. Tu nu te poţi abţine de la un răspuns necugetat şi, fără să stea pe gânduri, omul coboară din maşină şi te aruncă direct pe partea cealaltă a străzii. Măcar ai mai economisit timp şi energie.

3. Motivul mujdeiului de usturoi/ Puţi şi eşti inutil!

Arşiţa verii te doboară. Aflându-te chiar la Kogălniceanu, profiţi de ocazie şi îţi cumperi o shaorma la 3 lei, cu mujdei şi ceapă inclusiv, apoi te urci într-un autobuz destul de aglomerat şi începi să savurezi. Toţi cei de lângă tine stau cu mâinile la nas, în timp ce tu nu înţelegi de ce, pentru că mâncarea ta miroase delicios.

Doi controlori urcă la Facultatea de Medicină, dar, doborâţi de arome, nu mai ajung până la tine. Îi vezi coborând la Grădina Botanică, roşii la faţă, trăgând adânc aer în piept. Zici merci că ai scăpat şi arunci pe geam punga mânjită cu 3 tipuri de sosuri, care se lipseşte fix pe parbrizul unui X5 cu numere noi, după care începi să râzi.

Când vei coborî, însă, nu vei mai râde pentru că domnul plin de muşchi de la volan, îţi va lua şapca şi îşi va şterge cu ea toată maşina, apoi ţi-o va pune înapoi, în cap. Huh, ai scăpat uşor de data asta.

Parcă nu îţi mai place viaţa asta, nu-i aşa? Îţi e greu să te autoeduci, oricum nu ştii s-o faci şi oricum n-ai nevoie de asta. Dacă alţii sunt aşa, tu de ce să fii diferit?

Lăsând puţin gluma, ţin să menţionez că aceste situaţii sunt inspirate din fapte reale şi probabil că vi s-a întâmplat şi vouă să fiţi victimele acestui gen de personaje cu caracter – pot spune – deviant.

Aş fi putut continua lista cu multe alte dovezi ale lipsei bunului simţ, pe care le întâlnim zi de zi, cum ar fi: neaşteptarea coborârii oamenilor din metrou, mersul pe stradă cu ţigara aprinsă (eventual fluturând din ea şi, într-un final, distrugându-i haina celui din spate), oprirea bruscă în locurile aglomerate etc. etc.

Mă gândesc îngrijorată şi dezamăgită, în acelaşi timp, că toate aceste dezastre ale societăţii, aproape imposibil de controlat şi de educat, reprezintă viitorul murdar al României. Legi despre cum să mergi pe stradă nu cred că se pot da, iar dacă s-ar da, cel mai probabil nu ar fi respectate.