04.Jan.2010 / Uncategorized / 407 vizualizări /

Porţia de adrenalină o iei din flashmoburi

Articol scris de Doro

Parcul din faţa Teatrului Naţional. O zi superbă de septembrie, sunt de o oră în parc şi am cotrobăit toată iarba de gunoaie şi rahaţi. Totul e pregătit.

Tu împreună cu alţi 30 de oameni nebuni (ca tine) sunteţi acolo. Restul n-au habar de nimic. Vis-a-vis o familie obişnuită stă pe bancă şi admiră oraşul: tata, mama, piciul (scara măgarului). Lângă tine observi un grup discutând, dacă să urce La Motoare sau să meargă în Frame. Departe de tot zăreşti şi pe paznic, veghiând cu grijă asupra ziarului.

Un tip cu o trompetă în mână se pune la km0, pe mijloc de pajişte. Ridică instrumentul la gură şi suflă de 3 ori. Apoi recită: “Să fie vuiet, să fie furtună, să fie papucime!”

“Încă unul scăpat de la nouă.” – îşi spune trecătorul şi aşteaptă ca lunaticul să se coboare de pe iarbă şi să plece într-altă parte. Dar nu. Lunaticul îi provoacă pe spectatori la luptă iar publicul reacţionează. Tipa care mai acuşi citea dintr-o carte, se ridică de pe bancă. Din rucsac scoate doi papuci, îi ridică spre cer iar pe gură încep să iasă sunete de canibal. De pe treptele teatrului apar alţi trei, urlând cu papucii în mână. Din tufe ies 5 indivizi iar dinspre bulevard se ivesc încă două tipe.

Mă ridic de pe bancă, îmi scot şi eu papuci şi încep: LA ATAAAAC!

Dobor un inamic după care la rându-mi sunt lovită şi cad la câţiva paşi în faţa familiei clasice.

Aud fetiţa: “Mami? Ce se întâmplă?” Mami şi tati nu răspund, în schimb îi aud cum se îneacă în chicote. “Mami? Mami? Ce e asta?”

Mami nu răspunde. Nici tati.

Treptat cafteala se domoleşte. Cei buni de legat zac pe iarbă, ca nişte cadavre. Nu mai aud decât maşinile pasând. Se chicoteau sublim. Nimeni din cei ce asistaseră nu avea curajul să râdă.

Şi vă spun, că acel minut petrecut pe jos, acel minut în care mi s-a dat să ascult chicoteli stereo, acel minut a fost incredibil. Adrenalină cu linguriţa, numai că nu era adrenalină. Era altceva…

Şi cu asta vreau să răspund marii controverse privind flashmoburile: de ce să faci lucruri lipsite de sens? Mai bine plantezi un copac, ajuţi un bolav de cancer, mături strada.

Răspunsul: pentru că omul e o fiinţă raţională şi nu face nimic fără sens. Nebunii care atunci s-au caftit cu papucii au avut un scop mai clar ca oricare altul pe lumea asta. Au vrut o zi frumoasă, au vrut un strop de bucurie. Iar la Cupa Papuc (poze aici) au primit asta. Nu cu gramul sau cu linguriţa, ci li s-a turnat direct cu polonicul.

Pentru polonicul ăsta recomand oricui să participe la flashmoburi.

___________________

__________

PS: 9 ianuarie (sâmbăta asta) are loc un nou flashmob. Acţiunea se numeşte Human-Chain. Dacă eşti interesat/ă să participi, lasă un comentariu la acest articol şi te contactăm noi (pune-ţi adresa corectă de mail!).