Piaţa Romană şi alte aiureli

Am ascultat acum câteva zile “Oda“ Omului Cu Şobolani. Melodia a fost mega-populară acum câţiva ani, o ţin şi eu minte foarte foarte bine însă pe atunci mi se părea o melodie haioasă, dar cu care eu, pe-atunci probabil prin clasa a 4-a, a5-a (cred) nu mă identificam mai deloc.

Am ascultat atent versurile şi am rămas surprinsă cat de bine se potrivesc cu stilul de viaţă al adolescenţilor “din ziua de astazi“… şi nu doar al adolescenţilor.

“Stai plictisit şi asculţi ce te-nvata la şcoală/ de parc-ar mai fi ceva nou de-nvatat.“

Exact asta fac 90% din elevi. Evident că totuşi mulţi dintre noi ştim că mai sunt multe de învăţat, dar, deh, vine vara şi ca într-o altă melodie de-a lor “iti piere cheful de scoala“. Şi, da, mulţi dintre noi ştim că pierdem multe în sictirul nostru, că am avea de câştigat dacă am fi în continuare atenţi, dar nu găsim resursele.

“Merg stresat din nou spre Piaţa Romana“

Ce era Piaţa Romană pentru mine acum câţiva ani? Probabil credeam că era la fel ca Piaţa Obor sau Piaţa Sudului, un loc cu morcovi şi roşii. Nu că Piaţa Romană, varianta reală, ar fi mare chestie, însă într-adevăr este locul unde după ore sau în weekend se adună toţi tinerii. Unde meregem , băi? primeşte foarte des răspunsÂ : Pai hai prin Romană.

Acestea sunt cele două versuri care m-au surprins prin exactitatea lor. Însă altele sunt versurile cu adevărat importante.

Unul dintre ele este, de-a dreptul greşit gramatical, însă, trecând acest fapt cu vederea, este şi foarte foarte adevărat:”ai făcut tot în afară de faptul să faci ceva cu adevărat“, urmat de: “ai rezolvat tot ce era de rezolvat, mai puţin ce era cu adevărat important“. Nu aşa este? Nu facem noi mereu toate treburile mărunte, toate sarcinile agasante şi lipsite de valoare, nu ne ocupăm de toate fleacurile cotidiene pentru ca la sfârşitul zilei să ne culcăm fie trişti, fie goi, neîmbogăţiţi cu nimic în urma zilei ce tocmai a trecut, fie gândindu-ne că a mai trecut o zi şi încă nu am vorbit cu X, gândindu-ne că a mai trecut o zi fără să ne apucăm de marele nostru plan, că a mai trecut o zi şi tot nu i-am zis că îl iubesc, că a mai trecut o zi şi tot nu m-am dus să-mi vizitez sora vitregă nou născută, că a mai trecut o zi şi tot nu m-am apucat de citit nimic, că a mai trecut o zi şi tot nu am râs copios?

Refren:
Şi te prinde bine rolul
Să stai toată ziua-n pat
Şi s-aştepţi cuminte clipa-n
Care tot se va schimba…

Şi tot aştepţi să ţi se-ntample ceva
Şi tot aştepţi să ţi se-ntample ceva..

Sunt unul dintre oamenii care cred că norocul şi-l face omul singur, că a aştepta să ţi se-ntample ceva este o insultă la adresa propriei persoane şi la adresa destinului. Cred că destinul este acolo doar să te ghideze. Să răspundă acţiunilor tale. Cred că nu avem o soartă predestinată şi că aşteptarea nu va primi un răspuns grandios. Cred că trebuie să acţionezi pentru a forţa destinul să-ţi răspundă aşa cum vrei tu. Totul nu se va schimba de la sine. Totul asteapta ca tu sa il schimbi.

Odă în Piaţa Romană -Â€Â“ o melodie de scos de la naftalină şi reascultat.

[sursa poza - Metropotam]