Pascal Bruckner şi “Tentaţia Inocenţei”

Pascal Bruckner şi Tentaţia Inocenţei„Numesc inocenţă această boală a individualismului care constă în a vrea să scapi de consecinţele actelor tale, această tentativă de a te bucura de beneficiile libertăţii fără a suporta nici unul din inconveniențele sale.“

„Nici un ideal nu merită să te sacrifici pentru el, nimic nu se află deasupra vieţii.“

„Prăbuşirea ideologiilor ne-a lipsit de o soluţie comodă: să imputăm nefericirea noastră imperialismului, capitalismului, comunismului. […] Ne-am inşela totuşi dacă am crede că dispariţia acestor sperietori antrenează societăţile noastre către mai multă înţelepciune. Dimpotrivă: acum, când au dispărut marii ţapi ispăşitori, e tentant să-i reînviem într-ascuns şi să punem oboseala, starea noastră proastă pe seama vicleniei vreunei entiăţi obscure care ne impune logica sa secretă. Homo democraticus întreţine un raport ambiguu cu despotismul: îl detestă, dar totodată şi regretă dispariţia.“

Pascal BrucknerTentaţia inocenţei

Nu a avut ţeluri măreţe în viaţă. La un moment dat, îl tenta şi viaţa simplă a unui pianist care cântă pentru clienţii ce vin şi pleacă, într-un bordel. A putut mai mult, pentru că a cântat 2 ani într-o orchestră de jazz.

S-a apucat de scris pentru a evita rutina şi munca de birou pe care o presupune un salariu. La 17 ani îi imita pe Becket și Ionesco. La 20 de ani avea deja un stil propriu şi refăcea primul său roman : “Monsieur Tac”.

O carte precum “Tentaţia Inocenţei” subliniază gândirea de filozof a lui Bruckner. Originalitatea dobândită nu face decât să evidenţieze seriozitatea cu care tratează probleme profunde care frământă mintea şi sufletul. Nu a crezut niciodată în Dumnezeu pentru că nu a văzut vreun scop al existenţei.

Bruckner vorbeşte despre inocenţă ca despre un ideal spre care privim. Astfel, idealizând situaţia copilului care are nevoie constantă de ocorotire, dar care nu cunoaşte obligaţiile şi responsabilităţile pe care un adult le cunoaşte odată cu libertatea câştigată. Inocenţa este văzută ca o scuză pentru a scăpa de toate consecinţele faptelor, ca un fel de a fugi de dificultăţile ce presupun existenţa omului.

Tineretul inventează mijloace de distracţie şi dezvoltă o doză nesusţinută de narcisism şi egocentrism. Ei ajung să soarbă puţin câte puţin din libertatea celorlalţi şi trăiesc într-o subcultură proprie, uitând de ce e în jurul lor şi privind doar la ce e în faţa lor. Ajung să îşi formeze idealuri greşite, valorificate greşit, doar pentru că îi consideră pe aceia emancipaţi. Tinerii sunt singurii dispuşi la delicte numai pentru a obţine ce vor.

Cartea tratează teorii filozofice ce fac referire la religii, sacrificii şi violenţă.

Pe scena Teatrului de Comedie s-a jucat şi spectacolul “Copilul divin” regizat de către Chris Simion, după romanul lui Pascal Bruckner. Astfel, el a devenit şi Preşedintele Onorific al Companiei de teatru D’AYA.

Distribuie:

6 Comentarii

  • Reply 17.June.2010

    andrei

    Titlul cartii indeamna la lecturarea cu atentie a acesteia.Mai ales ca ne confruntam cu acesta “inocenta”a tinerilor.

  • Reply 18.June.2010

    Bogdana

    O inocenta pe care dupa o lecturare atenta reusesti sa o intelegi :). Daca mai cunosti si teoriile pe care se bazeaza cartea poti spune deja ca ai raspunsuri la multe intrebari.

  • Reply 5.July.2010

    laura

    Originalitatea dobândită nu face decât să evidenţieze seriozitatea cu care tratează probleme profunde care frământă mintea şi sufletul.

    ?? de unde stii ca e original? cat si mai ales ce ai citit tu pana acum ca sa spui asa ceva?

  • Reply 5.July.2010

    Bogdana

    1. Am zis “originalitatea” pentru ca inainte povesteam despre cum el incerca sa ii imite pe altii cand scria.
    2. Am citit destul de multi autori si l-am citit si pe Pascal Bruckner indeajuns de atent cat sa-mi dau seama ca felul lui de a privi unele probleme este diferit si original. Iti sugerez sa faci acelasi lucru pentru ca mai apoi sa te vad in masura sa justifici de ce Pascal Bruckner nu ar avea un stil original.

  • Reply 5.July.2010

    laura

    draguta, sunt la litere. eu lucrez in domeniu, nu ca tine.
    nu sunt o adolescenta care a descoperit recent pascal bruckner si cum povesteste el despre mancatul de rahat.
    asa ca nu mai sugera tu treburi dinastea nimanui:) da?

  • Reply 5.July.2010

    Bogdana

    Hmmm, cineva care invata la Litere nu cred ca ar suna atat de incult, parerea mea. Nu mai face facultatea de ras.
    Si daca pe bune ai fi la Litere nu ai vb asa despre Pascal Bruckner pentru ca ai intelege ce se intampla in cartile lui, de fapt.
    Poti te rog sa te abtii de la comentarii cu note personale? Multumesc anticipat Serban.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.