Ospătăria la Regina Pédauque – Anatole France

Ospătăria la Regina Pedauque, Anatole FranceOspătăria la Regina Pedauque“, de Anatole France – Editura Litera

Luna aceasta am revenit la colecţia Nobel a editurii Litera cu lectura cărţii Ospătăria la Regina Pédauque a lui Anatole France, considerată de critici ca fiind una dintre operele majore ale autorului.

Despre ce e vorba în Ospătăria la Regina Pédauque?

Un roman aparent diferit faţă de cele lecturate până acum datorită împrejurimilor şi a acţiunii, poate fi perceput ca fiind uşor de digerat, chiar amuzant pe alocuri.

Acesta ni-l prezintă pe tânărul Jacobus Tournebroche, personaj central pe a cărui evoluţie o vom urmări pe parcursul desfăşurării acţiunii. El lucrează ca învăţăcel din dorinţa de a deveni o persoană importantă şi avută, spre a-şi mulţumi părinţii.

Timpul petrecut în postura de învăţăcel îl aduce în preajma unor persoane cu impact asupra dezvoltării acestuia, şi anume, profesorul Jérôme Coignard şi filosoful d’Astarac. Cel din urmă este iniţiatorul unor discuţii de credinţă pe care le poartă cu celelalte două personaje, afirmaţiile sale având impact asupra modului de a percepe lumea de către tânărul Jacobus.

Alături de aceste discuţii interesante, acţiunea se intensifică atunci când profesorul şi învăţăcelul său sunt implicaţi într-o crimă din gelozie şi trebuie să fugă spre a se ascunde.  Alături de ei se află şi cauza peripeţiilor acestora, dată de personajul feminin, Jahel, de care Jacobus este îndrăgostit.

Ce mi-a plăcut la Ospătăria la Regina Pédauque?

Am ales acest roman în mod deosebit datorită autorului, fiind nerăbdătoare să îi citesc una dintre opere. Am fost plăcut impresionată de compoziţia sa, având în vedere perioada de redactare şi abordarea unui subiect îndrăzneţ, cu multe referinţe religioase, însă frumos echilibrat cu întâmplări simple şi haioase. Odată ce începi lectura, te pierzi în paginile sale, încărcate cu lungi conversaţii despre dumnezeii din diverse religii şi inevitabilă ciocnire a acestora cu argumentele raţionale ce susţin non-existenţa lor.

De multe ori, aceste argumente pot fi găsite cu uşurinţă sub forma unei credinţe în misticism – în selfi şi salamandre – forţe care au puterea să seducă omul şi să îl transforme în slugă. Toate acestea sunt construite de către Anatole France cu o claritate şi o specificitate exactă acelei perioade, scriitura fiind fidelă unor timpuri pe care nu am fi avut ocazia să le cunoaştem atât de bine pe cât o facem lecturând această operă.

Dacă la început puteam afirma că romanul urmăreşte o temă fixă, filozofică, de dezbatere între religie şi raţiune, înaintând lectura, am observat cum autorul a integrat treptat noi elemente care întregesc tabloul acţiunii; mă refer la confesiunile pe care tânărul le face despre sentimentele sale pentru femeile din viaţa lui, tulburările sale sufleteşti şi dorinţele amoroase pe care le râvneşte în preajma prezenţei feminine.

Comicul de situaţie este remarcat cu uşurinţă, având în vedere o societate încă simplă, ce se zbate pentru ziua următoare şi îşi incredinţează destinul în mâna unor forţe mai puternice decât cele proprii. Pe alocuri, poate fi vorba chiar de situaţii satirizate, ce relevă cât de uşor poate fi manipulat un om în ale credinţei, în funcţie de pătura socială de care aparţine.

Cu toate acestea, trebuie să mărturisesc că se face abuz de termeni din aria religioasă, cât şi din unele specifice timpurilor lor, fapt ce poate fi o piedică pentru cititor de a se acomoda mai uşor cu scriitura autorului.

De ce recomand Ospătăria la Regina Pédauque?

Poate sună a clişeu să recomand acest roman sub titlul de una dintre cărţile pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă, însă având în considerare autorul şi stilul specific pe care l-a oferit acestuia, îmi susţin recomandarea. Ospătăria la Regina Pédauque reprezintă un mijloc de apropiere de o perioadă mai puţin cunoscută nouă, în care oamenii din anumite clase sociale începeau să îşi pună diferite întrebări.

Temele acestora erau existenţa unui Dumnezeu făuritor al Universului sau a unor spirite cu trup de femeie, seducătoare, ale căror victime pot fi doar marii filozofi. Jocul de replici şi abilitatea de susţinere a două argumente complet opuse sunt doar câteva dintre aprecierile pe care Anatole France le dovedeşte prin acest roman, aşadar vă recomand să îi daţi o şansă şi să vă lăsaţi fermecaţi de mrejele spiritelor.

Distribuie:

Nicoleta Vasile

De câţiva ani am învăţat că, uneori, este bine să îţi înfrângi temerile şi să faci ceea ce nu ai fi crezut că ai putea. Am ajuns să scriu despre cărţi şi filme, să îmi exprim gândurile, să fac ceva din pasiune şi, printre altele, să construiesc amintiri alături de noi prieteni.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.