O zi cu rolele prin Bucureşti

Sunt genul de persoană super curioasă. Iar când vine vorba de experienţe ciudate prin oraş, cu siguranţă o să ajung să fac acele lucrurile la care doar am visat. Ultima aventură a fost cea pe role, atunci când aproape că am intrat în nişte mămici care dirijau un fel de cărucioare 3 în 1.

O zi cu rolele prin Bucureşti

Nu de mult mi-a venit ideea să îmi iau role. Mi se părea fun să am un mod alternativ de deplasare în Bucureşti. Dacă nu mereu scot bicicleta din casă şi adopt deplasarea cu ajutorul RATB-ului, am zis să am şi o a treia opţiune. Am stat şi m-am interesat care e faza cu rolele, de unde se pot lua şi cât costă, iar zile la rând am mers pe trotuare cu gândul doar la cum ar fi dacă aş patina pe aici?.

După ce le-am cumpărat, vremea parcă nu ţinea cu mine. În încercarea de a-mi face curaj, am dat câteva ture prin casă, pentru a mă obişnui cu noul mod de deplasare. Când am decis să ies afară, totul părea ca uns. Soarele sus pe cer, nu prea multă lume pe stradă… ba chiar şi o tipă cu trotineta care a traversat şoseaua chiar prin faţa ferestrei mele. Ce putea fi mai motivaţional de atât?

Mi-am pus noile încălţări în picioare, mi-am prins aricii şi am pornit la drum. Avem de parcurs o distanţă destul de mare şi făcusem un plan bine definit. Urma să merg o porţiune cu rolele, să iau un autobuz trei staţii, apoi să termin traseul cu o altă porţiune de mers cu rolele.

Totul ar fi trebuit să fie perfect, până când am coborât din lift, am mers pe holul blocului şi am deschis uşa care dă spre trotuar. Inima începea să îmi bată din ce în ce mai puternic şi aveam pentru prima dată de făcut o alegere foarte importantă: scări sau rampă?

Cum nu aveam experienţă, am decis să alunec pe rampă şi a fost pentru mine primul moment Bambi style. Eram super speriată de faptul că tocmai era să testez prima căzătură chiar la momentul plecării de acasă. Încet-încet am început să mă îmbărbătez şi am reuşit să ajung la prima intersecţie mare. Greu la urcat borduri, greu la traversat străzi, dar şi mai greu să tai liniile de tramvai când în stânga ta aşteaptă o coloană de şoferi grăbiţi, la ora 8:30 dimineaţa.

Am reuşit să ajung cu bine pe trotuarul plini de maşini şi dau să cotesc spre staţia de autobuz când, deodată, în faţa mea apar două doamne care ghidonau în grabă căruciore de la Noriel. Speriată, cu intenţia de a evita impactul, frânez cu piciorul drept în timp ce ocolesc obstacolele prin partea stânga. Totul a fost ca în filme, iar în urma mea a rămas un mare scârţâit şi o familie speriată de posibilitatea ciocnirii.

Clar a fost o aventură pentru mine. Emoţii, obstacole şi multă adrenalină. După experienţa asta, am făcut o mică pauză, dar sigur nu mă las aşa uşor descurajată.

[Sursă foto]

Distribuie:

Corina Niţescu

Perioada în care trăim nu ne mai ajută să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Tocmai de aceea evenimentele, cărţile şi filmele pe care le recomand sunt câteva dintre micile bucurii care mă ajută pe mine, şi sper să te ajute şi pe tine să vezi lumea cu alţi ochi.

1 Comentariu

  • Reply 5.May.2016

    Adeluta

    Ce mult ma mai plimbam cu rolele acum cativa ani….

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.