19.Feb.2010 / Uncategorized / 1,386 vizualizări /
O să vă spun o poveste. Despre noi, oamenii…
Odată ca niciodată, lumea nu cunoştea cuvinte ca ură, război sau urât. Fiecare om locuia într-un norişor, al lui, şi nu exista ploaie sau ninsoare. Ei ieşeau să-şi facă cumpărăturile în palate pictate cu raze de soare şi se duceau să vadă filme pe curcubee. Nu exista nici zi şi nici noapte. Pe atunci, oamenii nu dormeau, ci doar stăteau în norişoarele lor pufoase şi parfumate. De băut, n-aveau apă sau suc, doar ceai (mai târziu s-a inventat şi cafeaua, pentru oamenii somnoroşi şi gălăgioşi). Fiecare zi a săptămânii era o sărbătoare.
Dacă era luni trebuia să îmbrăţişezi multe persoane, dacă era joi mestecai gumă cu gust de zmeură sau scorţişoară şi făceai baloane pe care zburai prin aer. La şcoală nu te învăţau fizică sau matematică, ci te învăţau cum să zâmbeşti, să dansezi şi să pictezi. Copilaşii aveau ca animale de casă licurici, pe care îi purtau mereu după ei ca să nu se rătăcească. Nu existau primari, împărţi sau regi. Fiecare om avea talentul său unic, prin care impresiona în fiecare seară în piaţa publică.
Pe atunci era frumos. Ah, şi nu aveam inimi. Eram inimi care băteau toate la un loc, într-un ritm pe care doar cei care ştiu ce înseamnă cu adevărat cuvintele “pace, frumos şi dragoste” l-au auzit.
draguuut :)
După ce am citit această mica povestire, – în care nu se întâmplă nimic! – m-am gândit la o replică din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, “Ce dracu să faci în Eden de dimineaţa până seară?” Eu, m-aş plictisi cumplit stând pe un norişor, urmărind filme proiectate pe curcubeie şi sorbind cafea, căci sunt somnoros, deşi acolo nu se doarme.
” Eram inimi care băteau toate la un loc,într-un ritm pe care doar cei care ştiu ce înseamnă cu adevărat cuvintele “pace,frumos şi dragoste“ l-au auzit. ” frumos. :D
Si presupun ca actiunea va urma…