26.Jul.2010 / Uncategorized / 975 vizualizări /
O să rămânem fără mentă de frecat
Am incredibila onoare de a mă fi născut într-o perioadă în care copiii nu trebuie să muncească pe câmp sau să mulgă vaca la 6 dimineata. Dimpotrivă, m-am născut cu mouse-ul în mână, cu telecomanda în dinţi şi cu iPod-ul în urechi. Fără îndoială, voi fi surdă la 40 de ani, dar măcar voi putea să spun că am trăit într-o lume plină de posibilităţi.
De unde campionii olimpici nu primeau permisiunea să participe la concursuri în afara ţării, acum orice elev poate să aplice pentru facultate în străinătate. Auto-exilul nu mai e necesar, şi nici trecutul ilegal al graniţei. Acum e posibil, prin muncă asiduă, ca cetăţenii României să plece să studieze în străinatate.
Şi totuşi, foarte mulţi refuză să-şi schimbe viaţa. În acelaşi fel în care elevii claselor a 8-a rămân în şcoli mediocre de dragul colegilor lor, mulţi elevi şi studenti deosebiţi decid să rămâna într-o corabie care se scufundă vertiginos, în loc să încerce mări necunoscute. În timp ce este important să ţinem minte de unde am pornit, este imposibil să avem ţinte înalte dacă rădăcinile noastre ne ţin ancoraţi de pământ. Unii rămân de dragul comfortului, tot aşa cum unii nu aplică la Harvard pentru că nu au încredere că ar putea intra.
Într-o epocă în care informaţia este pretutindeni, lumea continuă să lâncezească, ignorând oportunitaţile care trec pe lânga ea. Într-o perioadă în care totul ne este la îndemână, lumea se plânge de plictiseală şi mai vizitează vreo petrecere ca să treacă timpul.
La şcoală se mai trece când se dau examene, în rest se fumează pe străzi lăturalnice. Se întrec diverse instituţii să ne dea bani, doar-doar om rezolva noi, ăştia tineri, unele dintre problemele României. Programe pentru tineri răsar ca ciupercile după ploaie, gata să ne înveţe cum să fim emotionally intelligent, cum să fim lideri, cum să fim actori.
Şi oportunităţile se duc, şi ne ducem la o facultate pentru că ne displace mai puţin decat altele, şi ne luăm o slujbă pentru că ne displace mai puţin decat altele, şi un partener de viaţă ca să ducă gunoiul, şi un copil pentru că altfel nu se întregeşte imaginea.
Şi ajungem la 40 de ani şi ne întrebăm unde ni s-a dus viaţa.
Asa si ?
Imi place sa critic :)
Ioana pai si ce ai vrea sa faci atat de nemaipomenit: salvezi copii in Africa, urci pe Everest ca sa spui ca nu ai trait degeaba? viata cam asta este: familie, job, copii – de fapt in conditiile de acum din Romania sa ai un copil pe care sa il crsti in conditii normale e utopic iar un job bun e greu de gasit.
era fain daca spuneai cam cum iti vezi tu viata, nu sa arunci cu noroi in viata a 99% din cei din jur
Ce vreau sa fac nemaipomenit? Citeste printre randuri. Sau citeste randurile – exista foarte multe oportunitati pentru tineri, de ex Youth in Action. Dar lucrul nemaipomenit pe care vreau eu sa-l fac, si credeam ca l-am facut destul de evident, este sa intru la Harvard. Uite asa imi vad viata.
ok mult succes la Harvard – nu te cunosc ca sa imi fie atat de evident
Mai mult de jumatate din populatia Romaniei locuieste la tara, drept urmare cred ca inca traim in perioada in care “copiii muncesc pe camp”. E-adevarat, poate ca au un calculator acasa cu internet -Hi5- si manele, dar asta nu cred ca le imbunatateste situatia prea mult.
Nu cred ca e o onoare sa te nasti intr-o tara situata la ani-lumina de standardele lumii civilizate.
Eram sarcastica cand am mentionat onoarea :)
Daca ai fost sarcastica acolo, in primul paragraf, atunci te cam contrazici singura in restul textului – viata nu prea-i plina de oportunitati decat pentru o parte din elevi.
Oricum, atitudinea e corecta: fugi de mediocritate, aim high, profita de toate sansele pe care le ai si doreste-ti intotdeauna sa devii better, sa obtii mai mult, sa faci ceva foarte tare cu viata ta. Asta e diferenta intre cei 99% la suta amintiti de Ronnie si restul.
Sunt curios: de ce Harvard? La ce curs? De care oportunitati ai profitat ca sa-ti intaresti aplicatia? Ce te face sa crezi ca ai sanse sa intri acolo? Ai bani pentru tuition fee? Daca nu, ce te face sa crezi c-o sa primesti o bursa foarte mare? Ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde pe e-mail. :)
As face asta daca as sti cum sa aflu adresa ta de e-mail :)
“Mai mult de jumatate din populatia Romaniei locuieste la tara” conform carui recensamant? Chiar daca lucrurile stau asa, care e reprezentarea demografica in functie de varsta? Inca mai am menta de frecat, asa ca mi-e lene sa ma informez, dar as fi tare surprins ca procentajul tineretului din mediul rural sa fie acelasi ca din urban. Am trecut prin multe sate in care nu vedeai urma de copil pe ulite. Bineinteles, exceptie fac populatiile de rromi.
Vad ca n-a fost publicat comentariul. :) Ai dreptate Frappe, am gresit, repartizarea populatiei este de 55% in mediul urban, respectiv 45% in rural. ;D Situatia insa nu e cu nimic mai buna, foarte multi copii -un procent semnificativ din ei fiind cu inteligenta peste medie- sunt lipsiti de oportunitati, desi suntem in mileniul 3. Cautati articolul “Acesti copii minunati si mintile lor sclipitoare” pe jurnalul.ro
“[...] Bineinteles, exceptie fac populatiile de rromi.” LOL, nu stiu de ce ei intra la exceptii. :P
“LOL, nu stiu de ce ei intra la exceptii. :P”
Pt ca ei se inmultesc ca iepurii. Si pt ca, de obicei, se gasesc mai mult la tara.
Si scopu articolului tau care este? Sa enumere niste chestii de care iti spun sigur ca 50% din tinerii din ziua de astazi le stiu si sunt constienti de aceste lucruri?!
Macar da niste exemple spune cum ar trebui in viziunea ta sa se schimbe situatiile prezentate caci altfel raman doar enumerate si citite de cineva caruia putin ii pasa sa ii aduci aminte ceva ce stia deja . Nu vreau sa fiu rautacioasa insa cam asa este.
Vorba lui Ronnie da un exemplu concret sau macar incearca sa prezinti viziunea ta.
Scopul era sa inspir adolescentii sa faca ceva meaningful cu viata lor. Sa devina voluntari, sa faca parte dintr-un program de schimb de experienta, sa faca ceva special. Un nou tip de cereale, de exemplu :)
mie imi pare un articol f misto scris. e un fel de wake up call. exista si viziunea autorului, si solutii si exemple concrete in articol, dar banuiesc ca nu a meritat atentia voastra exclusiva, atat timp cat nu vorbeste despre twilight, ultimul concert vama sau rahaturi abstracte. si e trist sa te scufunzi in mediocritate ptr ca “viata cam asta este”…
Varietatea = “overrated”. :)
@ Kid. Scuza-ma fiecare cu opinia sa. Si nu cred ca ar trebui sa faci referire la alte articole prezente aici sau la subiecte. Fiecare are dreptul sa aleaga despre ce doreste sa scrie si mai ales cititorul alege subiectul ce-l intereseaza.
Articolul de fata este doar o insirare si prezinta doar pareri subiective nimic obiectiv ce ar putea ridica un semn de intrebare cuiva. Asa ca scuza-ma dar raman la parerea mea si fiecare este liber sa decida care ii sunt prioritatile si interesele.:)
are dreptate kid. chiar foarte bun articolul. cum puteti spune “asa si?” si “viata cam asa este”? daca tinerii din ziua de azi ar gandi mai mult nu am mai ajunge sa privim viata asa: scoala – servici – familie – copii. Dar ma rog, cu mentalitatile din ziua de azi, ce am putea face. Ce vor toti tinerii ? Distractie. Normal, trebuie sa`ti traiesti tineretea. Pacat ca majoritatea nu stiu sa imbine distractia cu ceea ce ar trebui sa faca pentru a avea un viitor bun. si o viata nu atat de monotona. Dar na..cine se multumeste cu atat, problema lui.