Precum vă ziceam acum câteva zile, azi am fost iar la citit în metrou şi împărţit cărţi gratuit pentru a încuraja cititul în public. Da, da, ştiu, uneori cititul e ceva intim, dar pe bune, e foarte în regulă să citeşti în RATB sau metrou. Nici eu nu eram convins la început, mă simţeam privit, nu mă puteam concentra, credeam că mă dor ochii – era în capul meu.

Ediţia asta de Lecturi Urbane am hotărât să fiu unul din cei ce împart cărţi şi prezintă “străinilor” campania în sine. Data trecută am fost un “model” – am stat jos şi am citit cuminte (ascultând parerile celor ce intrau în metrou şi se şocau de numărul mare de cărţi.).

Am împărţit aproximativ 20 de cărţi (uneori tind să exagerez, deci nu ştiu de fapt câte am dat, dar mie mi s-au părut multe). Am dat de femei în vârstă, femei tinere, femei închise la ten, tipi tineri, tipi bătrâni, tipi ce ascultau hard-rock în căşti – la toţi m-am dus. Unii m-au refuzat ignorându-mă (de parcă eram ceva cerşetor), alţii explicând că ei nu citesc şi ar prefera să dau altcuiva cartea. Fair enough. Alţii păreau foarte fericiţi că au primit cărţi şi chiar voiau să afle mai multe. Aşa frumos este să vezi cum oamenii se interesează de un proiect. Cum unii vor să afle unde pot dona cărţi. Şi cel mai mult mi s-a mărit inima când după câteva staţii m-am uitat prin metrou şi 99% dintre oameni citeau cărţi date de noi! Oameni cărora le-am dat eu cărţi încă citeau din ele. Moşii lăsaseră Adevărul de seară, tinerii scoseseră hard-rock-ul din urechi.

“Dăruind de fapt primeşti.” a spus Desmond Tutu. Mulţumesc Lecturi Urbane pentru ocazia de a dărui cărţi unor necunoscuţi. Mulţumesc tuturor celor ce au venit şi au citit, celor ce au primit şi refuzat. Mi-aţi făcut viaţa mult mai bună şi frumoasă. :) Îmi place să admir puterea oamenilor care fac ceva ce le place.