06.Oct.2009 / Uncategorized / 309 vizualizări /

Nu rata!

Multe. Multe în jur. Nu înţelege nimic. Ce naiba se întâmplă? El chiar vrea să înţeleagă. Încearcă mult. Strânge din dinţi şi îi aude cum scrâşnesc. Se plimbă pe stradă. Se uită la asfaltul ud. Simte fiecare picătură de ploaie care se spulberă pe pielea lui. O picătură de ploaie… spulberată într-o clipă. Exact ca viaţa. Simte tot. Simte vântul care îi ridică parul pe mâini, simte cimentul sub tălpile de cauciuc ale teneşilor, simte singurătatea, simte respingerea. Nu înţelege de ce. Merge singur printre oamenii care se izbesc de el. Nu-l vede nimeni. E un nimeni pentru ei. Cum, pentru el, ei sunt nimeni. E obosit să tot încerce să schimbe. Să se schimbe, să fie altfel doar pentru că vor “ei”. Dar poate că aşa e mai bine? Cine ştie… toată viaţa e o contrazicere totală. E singur şi nu-i place. Nu ştie de ce. Unde a greşit? Sau unde nu a făcut nimic? Merge mai departe. Se strecoară printre “ei”. La un moment dat se izbeşte de o fată. Aceasta îi zâmbeşte şi îşi cere scuze. El rămâne puţin blocat de uimire, după care zâmbeşte tâmp şi se uită la ea cum îl priveşte îndepărtându-se. Vrea să facă ceva dar nu ştie ce. Simte cum îi bate inima din ce în ce mai repede şi nu ştie ce să facă. Parcă o voce îi spune să se ducă la ea. Să nu rateze ocazia asta. Dar nimic. Parcă ceva îl ţine pe loc, uitându-se la ea cum se pierde în mulţime. Gata! Nu o mai vede… a pierdut. Cum a pierdut multe. De ce? De multe ori trebuie să acţionezi pe moment. Fără să gândeşti. Nu rata momentul, nu o să-ţi pară rău.