08.May.2010 / Uncategorized / 713 vizualizări /

Noua abordare. Noua teatralitate modernă.

“Era o tolbă nesecată de ghiduşii şi neţărmurită-nchipuire” – Hamlet

Festivalul Internaţional Shakespeare, născut în 1994, desfăşurat din trei în trei ani până la cea de-a V-a ediţie şi devenit apoi bienal, a fost şi este un vis împlinit al lui Emil Boroghină. Anul acesta şi-a terminat mica stagiune din Craiova, însă la Bucureşti continuă cu doua reprezentaţii: Hamlet în regia Laszlo Bocsardi și un spectacol al lui Alexandru Dabija, “Pyramus & Thisbe 4 you”.

În Bucureşti, o versiune a lui Hamlet în regia Thomas Ostermeier a fost pusă în scenă cu două reprezentaţii la Teatrul Naţional, Sala Mare în data de 24 şi 25 aprilie. Festivalul a constat în versiuni şi viziuni diferite a piesei Hamlet.

În cadrul unui interviu acordat unei reviste săptămânale de teatru (http://yorick.ro/emil-boroghină-festivalul-shakespeare-nu-va-putea-aseza-singur-vremurile-la-loc/) domnul Boroghină a răspuns la o întrebare pe care probabil mulţi o aveau în gând.

“De ce „Constelatia Hamlet” pentru aceasta editie a festivalului? Când şi cum s-a născut ideea unui festival „dedicat” în exclusivitate lui „Hamlet”?“

“Pentru că „Hamlet” este cel mai important text al literaturii dramatice universale. Pentru că, alături de Biblie, este ceea ce a produs mai frumos, mai profund şi mai răscolitor mintea omenească.
Şi pentru că, după credinţa mea, nici o altă piesă nu oferă această oportunitate. Ideea de a dedica o întreagă ediţie a Festivalului Shakespeare acestei capodopere mă obsedează şi mă tulbură de foarte multă vreme, încă de la ediţia din anul 1997. Ca să fiu foarte sincer, nu speram că o vom putea realiza vreodată. Am crezut că el va rămâne un gând, un vis frumos, dar irealizabil.” a relatat directorul maiestuosului festival.

Festivalul Shakespeare nu are un public restrâns, ţinteşte doar asupra tuturor celor care iubesc teatrul şi văd în acesta un refugiu, o evadare din cotidian, un moment de respiro cu încărcătură emoţională. Acest festival a constituit un eveniment cultural de mare anvergură, un loc primitor unde se reunesc câteva spectacole impozante şi tulburătoare pentru publicul român, dezvăluind o nouă ,,înfăţişare’’ şi o altă abordare a teatrului modern.

Festivalul, deşi este alcătuit din spectacole total diferite, împreună formează un întreg, constituind astfel o constelaţie fantasmagorică însă totodată aceeaşi in contextul dat.

Realizate de regizori cu o personalitate şi mentalitate deschisă spre frumos şi tot ceea ce înseamnă cultura imaginativă, spectacolele Hamlet ce au fost prezente în festival au avut ceva aparte.

Personal, am văzut doar Hamlet în regia lui Thomas Ostermeier şi am rămas profund impresionată. Nu a mai contat starea fizică în care mă aflăm, incomoditatea de a sta în genunchi, nimic. Spectacolul la care am avut plăcerea să asist m-a făcut să realizez cât de important este în teatru modul de abordare, imaginaţia, viziunea şi inovaţia. De la textul propriu-zis al unui Hamlet din anul 1600, piesa a fost revizuită şi transpusă în viziunea fascinantă a lui Ostermeier din perspectiva secolului XXI.

Versiunea aceasta teatrală prezintă un Hamlet încojurat de o societate mojică, ce se află în căutarea adevărului său într-un sistem defect, căzând însă pradă nebuniei tirand şi persoanele din jurul său în această capcană proprie.

Noua abordare este una curajoasă şi avangardistă, ce nu se sfieşte să demascheze falsitatea unor note romantice, reliefând astfel o interpretare tulburătoare cu tentă violentă a piesei.

“Violenţa este o realitate a timpului lui Shakespeare şi suntem în timp de război” mărturiseşte Ostermeier.

Pentru a pune în scenă acest spectacol, cele 19 persoanaje shakespeariene sunt interpretate de cei 6 actori ce deţin câte 2 -3 roluri fiecare, conferind o notă de unicitate şi modernism la standarde înalte.

Hamlet se află în ipostaze scenice diferite şi inedite. El îşi pierde orientarea, personalitatea i se anulează, simţul realităţii moare, iar Hamlet devine unul violent şi instigator.

“Hamlet se dezlănţuie şi loveşte de-a lungul scenei, copilul neastâmpărat şi răsfăţat al mamei explodează, îşi duce atât de departe nebunia fictivă încât se autodistruge.” Süddeutsche Zeitung

Decorul este unic si atipic, ce îmbină epoca victoriană cu cea a zilelor noastre, în viziunea regizorală a unui “copil teribil al regiei germane “, T. Ostermeier.

Spectacolul devine la un moment dat interactiv, incitant pentru public, intercalând cele două lumi ale secolelor XIX şi XXI, atât de distincte, dar atât de asemănătoare. Haosul predomină în ambele timpuri, aşa cum reiese şi din motto-ul sub care se desfăşoară toate manifestările cuprinse în programul magistral al constelaţiei Hamlet.

„Au luat-o razna vremurile./ Cine, spre a le-ndrepta, m-a hărăzit/ Pe mine?” („Hamlet”, actul I, scena 5)

Prin aceste viziuni pentru un Hamlet întotdeauna nemuritor, acest festival s-a dovedit a fi un succes cultural ce a încântat privirile şi sufletele multor iubitori de teatru şi de frumos. Ne-a determinat să ne simţim mai puţin ignoranţi, să reflectăm asupra lucrurilor minunate ce pot lua naştere prin creaţie şi să ne ajute să realizăm că împreună, cu toţii putem înfăptui minuni. Putem valoriza ceea ce ne-a fost dăruit, devenind astfel recunoscători teatrului pentru că ne incântă sufletele şi ni le scaldă intr-un balsam protector, anti-cotidian şi de ce nu, poate, îndrăgostiţi pentru totdeauna de arta teatrală.

Pe data de 5 mai, Festivalul Shakespeare şi-a terminat mini-stagiunea la Craiova, cu antologicul spectacol al regizorului Eimuntas Mekrosius de la Teatrul Meno Fortas din Vilnius. Motivaţia încheierii festivalului cu acest spectacol în viziunea domnului Emil Boroghină: “acest spectacol de la Teatrul Odeon reprezintă un preambul al ediţiei din anul 2012 ce va avea loc sub deviza “Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”. Am urmărit ca la finalul Festivalului Shakespeare 2010 să anunţăm şi tema ediţiei viitoare. Poate şi pentru a trăi cu credinţa că Festivalul va avea loc în continuare.”