04.Dec.2009 / Uncategorized / 473 vizualizări /

Noi suntem fraierii lor!

Gata! M-am hotărât. Nu merg la vot pentru că am de ales între doi oameni la fel. Voi recunoaşte sincer că după dezamăgirea provocată de primul tur în care Antonescu a ieşit pe locul trei, eram destul de hotărât să stau acasă. Apoi, oarecum motivat de acelaşi Crin, pentru cauza lui Klaus Iohannis mi-am zis că poate merită să votez cu Geoană. Pe principiul că i-am acordat o şansă în 2004 lui Băsescu şi m-a dezamăgit, eram gata să dau celuilalt votul meu, măcar aşa, între două rele să îi acord prezumţia că va fi altfel.

Însă dezbaterea de astă seară m-a convins definitiv. Ea şi o discuţie aprinsă de pe mess în care fără să intenţionez, am jignit un om care gândea diferit de mine. O să îi transmit tardiv şi poate mă va înţelege, că am greşit, acordând acea şansă unui om care, precum Băsescu, a mâncat din aceeaşi ciorbă perpetuu caldă a puterii, împreună cu aceiaşi oameni care susţin de o parte sau alta, acelaşi ideal. Cel propriu, al propăşirii personale. Eu sunt departe de acel ideal. Nu am parte nici măcar de un morcov piperat, d-apoi de vreo roşie reîncălzită. Eu, mergând la vot, nu fac decât să legitimez continuarea unei stări de fapt în care ne zbatem toţi, tineri de 18 ani care sunt conştienţi că fără un job nu vor avea bani de facultate, ceea ce va duce la nişte rezultate şcolare mai proaste decât ale celor ce vin din familii cu bani sau oameni care după ani de studii nu reuşesc să găsească un loc de muncă.

Prin vară, un amic student la S.N.S.P.A. îmi relata o discuţie simpatică dintre el şi o colegă a lui. Acea tipă, nu ştiu dacă era proastă sau deşteaptă, era absolut intrigată cum Alex se descurcă cu 400 de lei noi pe lună. Chirie inclusă în banii aceştia. Ea nu se descurca cu 3000 (da, 30 de milioane), bani care nu includeau chiria, cheltuielile şi banii de haine. Faptul că nu înţelegea cum el se descurcă cu atât de puţin, vă lămureşte şi vouă capacitatea ei intelectuală. Discrepanţa aceasta socială m-ar fi putut convinge că Geoană merită votat. Situaţii din acestea cunoaştem toţi. Eu chiar sunt stângist şi egalitarist şi aş fi putut măcar din spirit politic să votez un preşedinte din spectrul meu politic aparent.

Dar în seara aceasta am realizat că toţi sunt la fel. Şi Antonescu acceptând, dincolo de compromisul politic discutabil, de a se alia cu P.S.D., şi ceilalţi doi. E posibil ca într-o ţară normală să decidă un mogul? Mai ales Vântu? Acel om care a devalizat F.N.I.? Când Băsescu acuză, e la fel de vinovat ca Geoană! Când doi oameni proeminenţi ai clasei politice sunt legaţi atât de strâns de un om care în timpul C.D.R. a putut fura banii românilor, încep să cred că toţi ştiu una şi bună. Nu există guvern, mandat prezidenţial, în care acest personaj dubios să nu fi avut influenţă, să nu fi făcut bani şi tot aşa. Când văd această realitate simplă îmi dau seama de un lucru mai simplu, că toţi ştiu şi toţi profită de el dar, mai grav, că pe lângă el mai sunt mulţi din acelaşi film, doar că nu îi ştim noi. Poate joacă în pelicule mai underground.

Şi aşa m-am hotărât să nu mai merg la vot. Unii mă vor acuza că nu mai am dreptul să critic ce se întâmplă. Însă pentru prima dată voi spune: Am! Dacă merg duminică la vot am de ales între mogul şi mogul, între Vântu şi Vântu, între Udrea şi Haysam, între Iliescu şi Iliescu! Între un comunist care în 1989 era directorul filialei Navrom din Anvers şi non-comunistul care a primit ştafeta de la Iliescu. Între reprezentantul unor corupţi şi reprezentantul altor corupţi. Şi uitaţi-vă cu atenţie dacă vreo televiziune va mai da finalul dezbaterii deşi tare mă îndoiesc că asta se va întâmpla. Aţi văzut rânjetele satisfăcute ce şi le aruncau Mircea şi Traian la capătul dezbaterii? Aveau faţa aceea ce spune: Lasă, bre! I-am fraierit şi de data asta! Hai să bem o bere!