Sunt student în primul an la Construcţii Iaşi. Îmi place jazz-ul şi muzica alternativă. Îmi plac filmele din perioada 1990-2000 pentru că îmi aduc aminte de vremurile bune din copilărie când totul era mai simplu şi lumea nu părea aşa de rea. De ce ai vrea să-mi iei interviu? Pentru că în momentul de faţă vreau să socializez cu oricine şi sunt dispus să răspund la tot felul de întrebări, mai personale sau nu, şi de mult timp nu am dat peste o activitate care să mă motiveze ca până acuma.

Pentru că toată lumea pare nelămurită cu facultatea, spune-mi te rog de ce ai ales să mergi la Construcţii la Iasi?

Andrei: Am ales în primul rând Iaşul pentru că este mai aproape de casă şi îmi place mai mult decât Bucureştiul, iar cât ţine de facultate nu pot să zic că am ales eu ci aşa mi-a fost să fie. Părinţii mei sunt ingineri şi probabil de mic m-am născut inginer. M-am decis în ultima zi de admitere să dau la Construcţii Iaşi, cu toate că eram admis la Facultatea de Matematică-Informatică Bucureşti.

Cum te-ai adaptat (dacă te-ai adaptat)?

Andrei: Acuma m-am adaptat dar în prima săptămână a fost destul de greu pentru că ţin mult la persoanele cu care mă împrietenesc şi nu mi-a fost uşor să ştiu că majoritatea prietenilor mei buni se afla la Bucureşti. Încet mi-am dat seama că totuşi fiecare merge pe drumul lui de unul singur, aşa că – vorba mamei mele – poate este timpul pentru un nou început. Cum m-am adaptat? Sperând că în viitor o să-mi fac prieteni la fel de buni ca cei pe care i-am avut lângă mine în timpul liceului.

Spune-ne cum te-ai caracteriza în 4 cuvinte şi de ce.

Andrei: Primul ar fi “arogant” pentru că o parte din prieteni îmi spuneau că aşa sunt şi acuma îi cred (încerc să lucrez la defectul asta). Al doilea ar fi “amuzant” deoarece îmi place să spun bancuri şi să râd. Cred că trebuie o terapie bună de râs din când în când. Sunt “entuziast” pentru că îmi place să cred în lumea ideilor şi a binelui şi pentru că mă dedic unei astfel de cauze care se vrea pusă în practică şi ultimul cuvant ar fi “cinefil”, bineînteles pentru că îmi plac filmele.

Cauţi ceva anume atunci când cunoşti oameni noi? Ce?

Andrei: În primul rând caut la o persoană să fie sinceră şi de nădejde, dar încerc să iau lumea ca atare şi să văd în fiecare ceea ce este mai bun. Nu vreau să fac aceleaşi greşeli ca în trecut, când nu dădeam o şansă persoanelor care nu aveau aceleaşi interese ca şi mine. Acuma încerc să mă adaptez şi să învăţ de la alţii lucruri noi.

Ce te inhibă?

Andrei: Probabil frica de lucruri noi şi frica să nu fiu respins de oameni mă inhibă de cele mai multe ori.

Te regăseşti în jazz?

Andrei: Momentan nu dar tare mult aş vrea. Jazzul mi se pare extraordinar deoarece este o muzică care face sufletul să tremure de emoţie când îl aude. Nu pot spune că am simţit asta la muzica alternativă cu toate că sunt mare fan. Jazzul este o muzică rafinată şi spre ruşinea mea încă nu o ascult în mod frecvent dar mi-ar place să mă regăsesc în ea deoarece exprimă atât de multe stări şi sentimente fără nici un cuvânt. Aş vrea să pot şi eu să mă exprim mai mult prin faptele mele decât prin ceea ce vorbesc. Într-adevăr nu tot jazzul este instrumental dar îl prefer pe acesta.

Ce te face să crezi că lumea e rea şi că nu-ţi poţi permite să ai o perioadă continuă de copilărie?

Andrei: Păi având în vedere că eu nu mă mai văd copil şi că am pierdut din sensibilitatea şi inocenţa aceea, văd lumea în jurul meu nu neaparat rea dar mai mult plină de durere. Cred că am uitat ceea ce înseamnă să nu mai ai nicio grijă şi ce înseamnă să te bucuri cu adevărat de lucrurile importante (familie, prieteni) şi să nu îmi ancorez mintea în lumea materială. Sper să ajung din nou copil şi să îmi retrăiesc copilăria.

Mare sau munte?

Andrei: Munte.

Ce faci de rev?

Andrei: Încă nu ştiu. Sper să fiu la o cabană în vârf de munte cu foştii colegi de liceu şi să povestim cum e viaţa la facultate.

Data de naştere?

Andrei: 24.11.1989.

Ce faci de ziua ta?

Andrei: Păi se schimbă de la an la an. Până acum 2 ani stăteam acasă cu familia şi de 18 ani făceam penicilină in locul unde durea mai tare! La 19 ani am făcut cinste şi pentru majoratul ratat, asta după ce am fost la un concert Kumm. Anul ăsta sper să prind şi eu un concert adevărat de muzică jazz şi probabil că aş vrea ca de acum înainte să merg într-un parc de distracţii şi să uit că îmbătrânesc.

Ce te entuziasmează?

Andrei: De exemplu acest interviu, dar în general tot ceea ce mă face să încerc lucruri noi şi să demonstrez oamenilor că teoria este mână în mână cu practica.

Îţi place să faci ceva în mod special?

Andrei: Da. Să mă plimb de nebun prin oraş până ce îmi dau seama că ar fi momentul să mă doară picioarele, asta în timp ce povestesc vrute si nevrute cu un prieten.