“Mistere Veneţiene” – Kathryn Walker

O am în faţă şi îmi vine să o citesc din nou şi din nou şi din nou. Există cărţi bune şi cărţi care-ţi taie respiraţia. “Mistere Veneţiene” face din a doua categorie.

Nel este o femeie… tristă, cu o căsnicie distrusă (a doua chiar), de fapt… inexistentă. Viaţa alături de un cântăreţ, mereu pe drumuri, nu este uşoară. El – mereu în atenţia fanilor şi mai ales a fanelor. Ea – mereu în spatele scenei. Fiind sătulă de acest mod de viaţă, de fiecare zi în alt oraş şi după o ceartă cu soţul ei, îşi ia bagajul şi coboară din trenul în care erau, oprindu-se în Veneţia.

De aici începe aventura. Printr-o întâmplare mai mult sau mai puţin banală ajunge să se ocupe de dezlegarea unui mister: descoperirea autorului unei fresce dintr-o fostă mânăstire, pictată în perioada renascentistă. Toate acestea alături de un încântător italian, Matteo şi de încântătoarea Lucy, o femeie de vârsta a treia, proprietara fostei mânăstiri. Acţiunea se învârte atât în jurul lui Nel, care descoperă plăcerea de a munci, cât şi în jurul unui jurnal al unei femei din anul 1505. Acesta este găsit în podul casei, alături de multe alte lucruri care ajută la dezlegarea misterului.

Povestea Clarei (cea care ţine jurnalul) este fascinantă, cu mult mai interesantă decât dragostea ce se înfiripă între Matteo şi Nel. Citind despre viaţa unei femei din secolul XVI am avut ocazia să văd care era poziţia acesteia, cum era privită şi apreciată femeia, rolul ei. Clara, o tânără pictoriţă de numai 16 ani, ne arată ce înseamnă să iubeşti într-o perioadă în care căsătoria însemna avere, în care a iubi un evreu era interzis.