Campania electorală mă pune pe gânduri în fiecare an. Ştiu, cârcotaşii vor spune că nu avem alegeri anuale dar cel puţin în ultimul an şi jumătate a trebuit să mergem la vot pentru locale, pentru europarlamentare, acum pentru preşedinte şi la cum stă situaţia politică presimt că mâncăm şi nişte anticipate pe pâine la anul. Iar ceea ce mă intrigă este faptul că la fiecare eveniment electoral revine o temă. Este de fapt tema predilectă a campaniilor din ultimul deceniu. Cine şi cum fură alegerile. Turismul electoral a fost demonstrat de presă, cu materiale filmate şi, minune, la ultimele europarlamentare au fost chiar prinşi câţiva şi condamnaţi. Îmi amintesc însă cazul unui candidat al Partidului Democrat, pe la Suceava, care în 2004, când şeful său de partid (pe atunci se numea tot Traian) tuna şi fulgera împotriva fraudelor, a votat de două ori şi tot ce a păţit a fost excluderea din partid. Pe atunci nu aveam legi care să pedepsească cu închisoarea această infracţiune?

Vin acum cu acest subiect şi pentru că s-au trezit televiziunile să difuzeze nişte spoturi anti-fraudă. Bănuiesc că sunt plătite de cetăţeni prin intermediul guvernului care dă bani aşa-zisei “žpublicităţi de stat“, subiect gras de presă pe vremea lui Năstase. Eu stau şi întreb ca naivul, dacă banii vin de la stat trebuie să fie spoturile atât de proaste? Cu greu înţeleg din ele că tipii aceia prinşi că fac turism electoral sau iau mită pentru vot, chiar sunt vinovaţi. Reclama cu mixurile făcută de o firmă de cafea, având aceeaşi temă electorală este mult mai reuşită. Pentru că ei au interesul să capteze atenţia iar produsul să se vândă, guvernul sunt sigur că intenţionează exact contrariul.

Îmi trecuse prin cap să fac şi eu o farsă. Nu ştiu dacă aţi observat cât de uşor se dezlipeşte stickul acela aplicat de oamenii din comisiile electorale pe buletin. Se răzuieşte mai uşor decât cele de pe sticlele de bere care fac promoţii. N-ai nevoie de o cheie sau o brichetă pentru asta, îţi ajunge o unghie sănătoasă. Şi mă gândeam să mă apuc să umblu pe la secţii de votare, să mă înscriu pe listele suplimentare, din oră în oră, votând aiurea prin Bucureşti. Dar sunt prea leneş în corectitudinea mea să încerc asta. Aşa că visez în faţa laptopului la clipa când în România se vor înfiinţa nişte agentii de turism. Dar nu unele oarecare ci acele agenţii specializate în turism electoral. Să pot alege: fac un pelerinaj în satul Putna, pun un vot, văd o mănăstire sau dacă vreau turism urban aleg şi eu pachetul complet de vizită la Urziceni, noua locaţie pe harta Champions League, cu tur electoral la promoţie. N-ar fi mai simplu?