Midnight in Paris (2011)

“Midnight in Paris” este o comedie romantică în regia lui Woody Allen. Pentru mine această frază a spus tot înainte de a merge la film. Îmi place Parisul, sunt o fire romantică, iar Woody Allen este un bun regizor. N-aveam nevoie de nimic mai mult.

Aşa că am mers la film foarte încântată, nerăbdătoare să îmi petrec 100 de minute în faţa unei proiecţii care să mă introducă într-o atmosferă pariziană plăcută. Însă ceva a fost diferit faţă de ceea ce îmi imaginasem eu.

Deşi atmosfera era, într-adevăr, plăcută, eu mă aşteptam la ceva mai modern, la o acţiune puţin mai încărcată, mai diversificată, cu nişte personaje care se iubesc ca-n filme. Mai exact…

Filmul “Miezul nopţii în Paris” începe ca orice film obişnuit: un cuplu contemporan tânăr ce urmează să se căsătorească, este în excursie în Paris. Pe el (romancierul Gil, adică actorul Owen Wilson) îl încântă orice şi îşi doreşte enorm să se stabilească aici, însă ea (InezRachel McAdams) nu este de acord, preferând viaţa din California.

După nu mult timp, îi întâlnesc pe doi prieteni de-ai ei, tot cuplu, însă bărbatul, ce-i drept, cam snob, îi displace lui Gil din prima clipă, în timp ce logodnica lui este foarte încântată de întâlnirea neaşteptată. Astfel, într-o seară cei doi le propun lui Gil şi lui Inez să meargă cu ei la dans. Ea acceptă cu entuziasm, însă el preferă să meargă acasă pe jos, dar se rătăceşte.

Aici intervine şi partea mai puţin obişnuită: la ora 12 noaptea, este luat într-o maşină de epocă de către un grup distrat şi dus la o petrecere din anii ’20 unde le cunoaşte uimit pe personalităţile vremii, iar, după mai multe seri, începe să aibă sentimente pentru domniţa Adrianna (Marion Cotillard) care pare să simtă aceleaşi lucruri.

Relaţia lor de prietenie foarte apropiată, cu note romantice, se rupe atunci când îşi dau seama că nu au aceleaşi viziuni despre trecut şi prezent, problema nepotrivirii părerilor intervenind şi în momentul în care el hotărăşte să se despartă de logodnica lui, Inez. Însă el se pare că nu va rămâne singur, iar viaţa lui amoroasă în acest oraş al iubirii nu se va opri aici.

Sigur, această transformare ce are loc în viaţa lui Gil este extrem de interesantă, iar ideea ca noaptea să întâlnească personalităţi precum Picasso, Hemingway sau Dali, în timp ce ziua duce o viaţă contemporană obişnuită mi se pare foarte bine gândită. Cu toate acestea, aşa cum spuneam şi în introducere, mă aşteptam la o iubire mai profundă între personaje şi la mai multe gesturi romantice. Mi s-a părut că filmul a fost făcut în aşa fel încât să se pună mai mult accent pe diferenţa dintre viaţa contemporană şi cea din trecut decât pe romantismul ce apare scris în dreptul genului filmului.

Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine ceea ce spun sau, din contră, să mă contraziceţi, puteţi merge să vedeţi acest film în Cinematografele Movieplex începând cu data de 2 septembrie.

Distribuie:

1 Comentariu

  • Reply 1.September.2011

    silvia netedu

    Tocmai am vizionat acest film si mi-a placut foarte mult. MI-as fi dorit si eu o masina care sa ma duca inapoi in timp. multumesc pentru recomandare :)

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.