Memoriile unei gheişe – Arthur Golden

Memoriile unei gheişe - Arthur Golden

Ce este o gheişă? Un obiect al dorinţei. O operă de artă în mişcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiţia japoneză. Un tip uman la graniţa clişeului cultural, imposibil de redat în categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumeşti.

Despre filmul cu acelaşi nume, ce este bazat pe această carte, a scris Pitic aici. Eu nu am văzut încă filmul, din dorinţa de a citi înainte cartea, însă îl voi urmări cât de curând posibil.

Şi acum despre Memoriile unei gheise – romanul. Un lucru uimitor este că este scris de către un american. Şi totuşi, în această carte ne sunt prezentate tradiţii japoneze, accent punându-se, bineînţeles, pe gheişe. O carte foarte frumos scrisă şi în acelaşi timp uşurică. Nu e genul de carte plină de descrieri ce te plictiseşte şi oboseşte.

Personajul principal este Chiyo Minoru. Aceasta trăieşte într-un sat uitat de lume, într-o casă cherchelita. Un lucru interesant este că ea nu este născută pentru a fi gheişă, însă toate întâmplările prin care trece aceasta o “ghidează” către destinul său.

Odată ajunsă gheişă, numele acesteia devine Nitta Sayuri. Ea va deveni una dintre cele mai de succes gheişe, în ciuda tuturor intrigilor provocate de “rivala” sa, Hatsumono.

Mi-a plăcut că s-a pus un mare accent asupra descrierii tradiţiilor acestora, de la alegerea chimonourilor (costumele tradiţionale ale gheişelor), machiajul utilizat şi coafurile alese până la ritualul de mizuage (=licitarea virginitatii acestora).

Şi bineînţeles, există şi o poveste de dragoste. Un lucru esenţial în viaţa gheişelor este că ele nu au voie să se îndrăgostească. Ele nu devin gheişe pentru a fi fericite, nu, ele sunt învăţate şi ştiu că acest lucru este exclus. Singura lor menire este să îşi înveselească clienţii prin arta conversaţiei şi prin arta dansului, lucruri la care ele sunt maestre. În ciuda acestor lucruri, Sayuri nutreşte o iubire pentru Preşedinte, pe care însă încearcă din răsputeri să şi-o ascundă, fiind sigură că sentimentele nu îi sunt împărtăşite.

Arthur Golden a fost însă dat în judecată de celebra gheişă Mineko Iwasaki, de la care aflase acesta toate detaliile pe care le-a inclus în roman. Se pare că scriitorul nu a respectat informaţiile şi nici nu i-a păstrat anonimatul. Ca replică, Mineko Iwasaki a publicat şi ea un roman, intitulat Adevărata viaţă de gheişă.

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

8 Comentarii

  • Reply 11.June.2009

    Andreea

    Cartea este scrisă de un american pentru că el a fost cel care a interveviat-o pe Mineko Iwasaki. Încearcă de asemeni cartea ei, “Adevărata viaţă de gheişă”. Nu îmi amintesc exact unde dar în carte se menţionează chestia asta cu interviul după care a fost scrisă cartea aceasta (Memoirs of a Geisha) şi a fost făcut filmul. De asemeni există şi poze ataşate cu Mineko în diferite momente ale vieţii sale: gheişă şi perioada posterioară.

  • Reply 11.June.2009

    Andreea

    Uff, scuze :-( acum am observat că ai menţionat despre asta la sfârşitul articolului.

  • Reply 11.June.2009

    Iriz

    Pare interesanta cartea. :)

  • Reply 11.June.2009

    flori

    Cartea e chiar foarte interesanta:d Deabea astept sa citesc si “Adevarata viata de gheisa”

  • Reply 11.June.2009

    Tomata cu scufita

    Adevarata viata de gheisa, in afara de faptul ca e o poveste adevarata, n-are valoare literara, n-are culoare, e pur si simplu un document scris intr-o maniera rece.

    Cartea lui Golden pe de alta parte e o capodopera a comparatiei. eu n-am mai intalnit atatea comparatii intr-un roman. si mi-a placut mult mai mult decat Adevarata viata.

    Apropos, felicitari pentru recenzie. :)

  • Reply 11.June.2009

    Symy

    Am vazut filmul dupa indelungi ezitari,caci pe mine nu ma prea atrag chestiile astea…insa mi-a placut destul de mult.

  • Reply 25.July.2009

    Lulu

    Imi place foarte mult cum incepe postul si anume ca o Gheisa Nu este o prostituata,exact cum spunea si sayuri in carte cand intalnea anumite femei americane si le spunea ca obisnuia sa fie o gheisa, toate gandeau ceva de genul:”Doamne, o prostituata”, desi si ele erau intretinute de barbatii lor, la fel ca si Sayuri.
    Cartea este minunata, iar filmul este ok, plin de culoare , traditie si frumusete.Merita avzut, iar cartea este un “must read”.

  • Reply 28.July.2009

    Andreea

    Cartea este super…
    Am citit-o acum 2 ani….

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.