01.Mar.2009 / Uncategorized / 942 vizualizări /

Mărţişor

Când eram mică (nu că acum aş fi prea mare, dar… în şcoala generală, cu siguranţă eram mai mică :P) aşteptam cu nerăbdare ziua de 1 martie. Îmi alegeam haine speciale, mă aranjam şi plecam la şcoală. Pentru mine şi chiar toate fetele din clasă era o zi specială, o zi în care noi eram în centrul atenţiei, o zi în care toţi băieţii ne aduceau mărtişoare, ne pupau, profesorii ascultau doar băieţii, fetele fiind privilegiate într-o aşa zi. O zi… specială.

Mai conta ce mărţişoare primeam? Nu. Chiar dacă primeam un coşar sau o potcoavă, un trifoi sau o floare, eram la fel de încântate. Şi apoi mai era tradiţia legatului şnurului. Fetele trebuiau să poarte un şnur legat de mână şi de obicei se duceau la băiatul pe care îl plăceau ca să li-l lege.

Însă azi… multă lume zice “vaaai mărţişor? kitsch kitsch“. Măi să fie… dar mai nou toate tradiţiile româneşti sunt kitsch? Chiar aşa de rău am ajuns? Eu zic că e kitsch doar dacă tu faci ziua asta să fie aşa. Bucureştiul e plin de tarabe cu mărtişoare. Şi, trecând pe lângă una zilele trecute, am văzut o cruce mare (deci MARE) aurie, prinsă cu un şnur roşu. Eh dacă tu alegi ca ăla să fie cadoul pentru o fată, da, mărţişorul este kitsch. Dar dacă alegi un simplu mărţişor, un coşar, o potcoavă sau unul hand-made (da, mai sunt şi din astea şi sunt deosebite) sau chiar un simplu şnur… cu siguranţă mărţişorul este exact ce trebuie să fie.

În final… o primăvară fericită vă doresc (până la urmă mărţişorul marchează venirea primăverii, nu?), care să vă readucă la viaţă, să vă readucă soarele în suflete, să vă readucă pofta de viaţă şi de muncă şi de tot ce este frumos. Nouă, celor care încă mai suntem elevi, ne aduce o vacanţă :D (mult dorită şi mult aşteptată).