31.May.2008 / Uncategorized / 2,855 vizualizări /

Maneaua, un cliche romanesc?

Stiti problema: manelele. Supra-mediatizata, supra-discutata, supra-comentata.

Se spune despre manelisti ca sunt revoltatori. De ce? Oare pentru ca sunt diferiti de romanul de rand?

Se spune despre manelisti ca sunt inculti. De ce? Datorita modului de exprimare?

Se spune despre manelisti ca sunt netalentati muzical. De ce? Iar o problema de exprimare?

In articolul de azi voi vorbi despre o lume a romanului de rand, manelistul.

O parte veti fi revoltati deoarece va veti simti jigniti de faptul ca v-am categorizat impreuna cu un stereotip atat de distant de voi. Fiti revoltati! Alta parte nu se va simti jignita deoarece nu se simte in categoria romanului de rand, standardele pe toate planurile fiind extrem de scazute. Alta parte se va multumi cu informatiile si parerile pe care le are si va citi indiferent in continuare articolul.

Acum ca am facut introducerea si am filtrat obiectivitatea voi intra in paine.

In martie, ajungand mai devreme la scoala, am observat ca picii de la primara se jucau afara. Intra niste copii rromi cred (irelevant) din zona, murdari de la joaca. Erau de cam aceiasi varsta. Inca de la inceput mi-am oprit orice fel de prejudecata si pur si simplu am observat…

Copiii au inceput sa se joace, sa alerge, sa se strige, ce faceam si noi la varsta lor. Apoi unul scoate un telefon si pune manele. Apoi au gasit o sticla si au inceput sa se joace cu ea fotbal pe ritmul telefonului. Distrandu-se un bun sfert de ora, unul din ei a gasit o piatra si a aruncat-o la cosul de baschet din curtea scolii. Nu am spus nimic. O bunicuta s-a uitat si a spus incet: “Ce nesimtit!“. Am bagat la cap si am continuat cu observarea. Baiatul ridicase mingea si o aruncase din nou, dand cos si fiind multumit de asta. Poate o sa va ganditi ca aceasta suita de intamplari era irelevanta…

Mi-a picat plomba din gura, nu mai zic de maxilar, la figurat bineinteles. Am fost uimit cat de subiectiv putusem sa fiu pana atunci in gandire. Cum am putut sa gresesc intr-o maniera asa simpla:

Copiii mici clar fusesera influentati de anturajul matur de acasa: injurau, foloseau violenta nenecesara si aveau un vocabular colorat. Lasand laoparte asta, erau doar niste copii care vroiau sa se joace. Oare daca ar fi avut o minge de baschet si ar fi vazut cativa liceeni jucand, i-ar fi imitat? Ganditi-va la toate variantele. Eu m-am gandit la multe posibilitati si am decis sa merg pe ceva optimist si totusi statistic posibil: IMITATIE. Copiii imita ce vad. [Prima idee]

Mai tarziu in acea zi, in timp ce ieseam de la scoala, m-am intalnit cu niste manelisti imbracati in alb, in mana unuia dintre cei 2 aflandu-se un telefon care gemea de reverberatii, treble si alte editari sintetice (cred ca asa se numeste) a melodiei respective. Trecand pe langa ei unul m-a intrebat, neparand lucid, daca vreau sa ne batem. I-am refuzat provocarea pentru ca sunt un sustinator al pacii, desi am limitele mele. Am mers mai departe si gandindu-ma ca si maturii pot fi influentati. Maturii pot fi influentati. [A 2-a idee]

Peste cateva zile m-am decis sa vad un film pe un post extrem de cunoscut, irelevant numele… Dupa 15 minute din actiunea filmului au inceput cele 15 de minute de reclame. Am decis sa ma uit cu atentie la ele deoarece se vehicula faptul ca sunt mai multe spoturi publicitare care merita urmarite. Dupa obisnuitele promovari ale diferitelor produse au intrat promo-urile televiziunii. Am vazut o reclama la un meci de box. Acest sport este, ca majoritatea sporturilor, un joc conceput de gentlemen in care in ziua de azi se specializeaza atat de putin gentlemen-ii… Modul de prezentare mi-a displacut. Arata modul in care se buseau combatantii aratand numai cateva sutimi inainte de lovitura si apoi lovitura. Mi-am zis ca modul de prezentare influenteaza cifra de rating si am trecut mai departe… Gandindu-ma la ceea ce vazusem m-am gandit la posibilitatea in care televizorul, datorita numeroaselor ore pe care le petrecem in fata lui, ajunge sa ne dicteze cum sa ne traim viata. Imi veti spune ca exagerez, dar daca va ganditi mai bine televiziunea va ofera o mare parte din informatiile pe care le aveti in posesie si pe care le folositi. Nimic nu e gratis, or as the English say, “there is no free lunch”. Televizorul ofera informatii in schimbul implementarii unor anumite idei. Nu intru in detalii. Televizorul influenteaza. [a 3-a idee]

Daca veti ajunge pana aici, citind curiosi sau nu sa vedeti daca tot ce am scris are vreun rost, poate va veti spune in minte ca nu am adus nimic nou in subiectul acesta si in cel mai rau caz va veti duce sa va uitati la TV… Poate dupa ce veti prinde urmatoarea idee veti intelege. Daca nu, voi scrie oricum concluzia, pentru a evita polemici nenecesare, deoarece vor fi destule, subiectul este unul interesant slava domnului…

Toti vrem ceva. Fie ca vrem o casa, un mobil, o masina, o bicicleta, o ciocolata. VREM.
Animalele. Toate vor ceva. Vor o casa, vor mancare.
Noi vrem o viata sociala. Vrem sa ne gasim sufletul pereche, vrem sa fim apreciati, vrem sa avem un statut social conform standardelor noastre de viata.
Animalele. Vor sa perpetueze specia, vor sa domine, vor sa aiba un statut social cat mai important indispensabil si cat mai sus pe scara sociala.
Asemanari sunt deci:
Traim pentru ca vrem si invers. [a 4-a idee]

Un copil tipa la tatal lui: “Vreau o inghetata!”
O adolescenta are pe birou poza unui baiat.
Un adult are pe noptiera de la capul patului o suita de cataloage cu chitari.
Ne exprimam dorintele. [a 5-a idee]

Am ajuns la final: uitati-va pe aceste versuri pe care le-am gasit pe Google facand o cautare a termenilor: “versuri”;”sunt”;”mare”;”boss”. Nu stiam daca voi gasi chiar aceasta fraza dar eram sigur de rezultat. Incercati sa va clarificati mintea de oboseala plictiseala si sa vedeti dincolo de umorul simplistic al versurilor melodiei “Sunt mare boss” interpretata de Laura Vass:

`alelelele sunt barosan

Mare barosan
Sunt number one
d`alelelele baiat baiat
Dar ce baiat..adevarat

d`alelelele sunt barosan
Mare barosan
Sunt number one
d`alelelele baiat baiat
Dar ce baiat
bani multi eu fac

D`alelelele ditalalaa
Stie lumea valoarea mea
D`alelelei ditalalaa
Stie firma si puterea mea

D`alelelele ditalalaa
Stie lumea valoarea mea
D`alelelei ditalalaa
Stie firma si puterea mea

(Din partea mea, Sorin copilul de aur si din
partea lui sefu` meu Dan Bursuc dedicam aceasta
melodie pentru cel mai bun prieten al nostru de
la Alexandria, pentru Fane Europeanuuuu`, bine
barosaneee!)

d`alelelele eu sunt stapanul
Eu sunt jupanul
Sunt numarul unu
d`alelelele shukar frumos
bogat luxos
mare norocos

d`alelelele eu sunt stapanul
Eu sunt jupanul
Sunt numarul unu
d`alelelele shukar frumos
bogat luxos
mare norocos

Sampania sa curga pentru mine si ai mei
Toti baietii ma stiu smecher de mileniul 3
Sefu` tuturor eu sunt number one
Toata lumea sa strige cu mine ca sunt mare
barosan!
Asa sunt eu fac ce fac dau totul peste cap
Acum si mereu raman baiat de baiat
Cu Bursuc si Sorin baieti de nota 10
Nimeni nu face ca ei boxele sa explodeze

D`alelelele ditalalaa
Stie lumea valoarea mea
D`alelelei ditalalaa
Stie firma si puterea mea

D`alelelele ditalalaa
Stie lumea valoarea mea
D`alelelei ditalalaa
Stie firma si puterea mea

d`alelelele sunt barosan
Mare barosan
Sunt number one
d`alelelele baiat baiat
Dar ce baiat..adevarat

D`alelelele eu sunt stapanul
Eu sunt jupanul
sunt numarul unu!

d`alelelele shukar frumos
bogat luxos
mare norocos

D`alelelele ditalalaa
Stie lumea valoarea mea
D`alelelei ditalalaa
Stie firma si puterea mea

Am constatat cu zambetul pe buze cum majoritatea rimelor sunt compuse ori din aceleasi acorduri cu subiectul ale atributelor autorilor ori pur si simplu repetarea ultimului cuvant.

Ce ati observat?
“Valoarea mea”, “Boss”, “Barosan”, “firma si puterea mea” samd. toate au devenit marci inregistrate ale acestui gen muzical, atat de promovate incat, gandindu-ma sa ma angajez in strainatate dupa facultate daca nu, chiar sa o fac acolo, mi-a trecut prin cap acum ca daca cel care are raspundere asupra mea la lucru imi spune vreodata: “I’m your boss!”, iar eu o sa pufnesc in ras si o sa ma dea afara…

Insistandu-se pe aceste cuvinte este evident unei minti libere ca acesti compozitori ofera lumii ceea ce vrea. (Lumea este un substantiv care are sens de plural, la fel ca si “poporul” si se acorda la singular, sa nu gasesc vre-un destept care imi zice ca am scris gresit si ca se scrie “ofera lumii ceea ce vor”, ca il trimit inapoi la “mess”.)

Astfel, manelele ofera falsa impresie ascultatorului ca el conteaza intr-un mod deosebit pentru lume (“valoarea mea, valoarea mea”), facandu-l sa-si creeze un ego exacerbat pana la penibil si astfel se creeaza atitudinea pe care o vedem astazi pe strada limitandu-ne la a da din cap dezaprobator impotriva acestui tip de comportament fara a ne da seama motivul sau circumstantele din care a derivat. Manelele ii dau omului simplu falsa importanta a titlurilor, averilor, puterii. [a 6-a idee]

De aici e simplu:
-a 4-a idee: traim pentru ca vrem
-a 6-a idee: manelele ii dau omului simplu, falsa importanta a titlurilor, averilor, puterii
-a 5-a idee: ne exprimam dorintele
-a 3-a idee: televizorul influenteaza
-a 2-a idee: adultii pot fi influentati
-prima idee: copiii pot fi influentati.
Explicatie: Vrem lucruri in viata, se numesc trebuinte, datorita lor apare motivatia, iar manelele ajuta la aparenta satisfacere a intregii piramide a trebuintelor omenesti:

Pe prima treapta se afla trebuintele fiziologice care constituie in comun cu manelele procesul prin care oamenii respectivi mananca si beau “sa facem baeram”, “sa facem chef”, gratare, samd. [nu indemn catre o viata monotona, dau exemple in sustinerea notiunilor teoretice]

Pe a 2-a treapta se afla siguranta, in cantecele lor, manifestandu-se de obicei in remarci la adresa dezvoltarii fizice a individului “sunt mare barosan” (nu cu sens de statut social) sau prin garda prietenilor lui “prietenii imi sar in ajutor”…

Pe a 3-a treapta sa afla trebuinta de iubire si apartenenta la grup, aici consider ca se afla cea mai mare ironie fata de femeie in Romania secolului XXI. Versul “am bani, case, masini si femei” probabil ca va suna cunoscut, nu atat el in sine, ci cat ideea. Manelistii vor… obiecte? Se clasifica pentru ei, oare, femeile, in categoria: “cu cate ai mai multe, cu atat mai bine sau esti mai ‘shukar’ (?!)”. Subjugarea moralitatii si demnitatii femeii pana la punctul unde acesta este obiectificata, printr-o enumeratie care ar trebui sa doara, ego-ul pur al unuei femei care se respecta… dar din momet ce adeptele acestui mimesis muzical isi scutura suncile la televiziunea nationala, nu ai ce sa le ceri… am rezolvat problema cu iubirea, mai mult in cazul acesta, perpetuarea speciei.

Pe a 4-a treapta se afla trebuinta de stima de sine pe care subiectul o va avea cu siguranta in momentul in care batand cu palmele pe burta de pe care a scos maioul alb-auriu va fredona “eu sunt mare boss” etc. indubitabil…

Pe a 5-a treapta se afla trebuintele cognitive pe care, sa ma ajute Dumnezeu de a ma lumina, nu le-am putut gasi. Cum “cognitiv” inseamna “cunoastere” si cum cunoasterea presupune cultura, am incercat sa imi fortez mintea sa accepte ca in momentul in care ii dai unuia cu un ciomag in cap pana il lasi acolo mort trebuie sa ai o cultura, sau mai mult culturism defapt, in fine, cunostinte necesare pentru manuirea armei. Asa ca in cazul unui pistol se poate vorbi de trebuinta cognitiva pentru a-l manui si a-si asigura a 2-a treapta, cea a sigurantei, un posibil motiv pentru unele conflicte cu posibile urmari violente intre grupurile de astazi. Se pare ca ascultatorii sunt interesati si de cultura cotidiana, din moment ce se pare ca emisiunile si-au mulat nivelul de inteligenta necesar pentru a recepta cu succes emisiile TV: vedem o emisiune in care o mama pleaca de la tara la oras si isi pune mainile in cap cand vede in ce lux, ( lux, fata de domiciliu ) sta “ailalta”, iar cealalta doamna, isi pune mainile in cap cand vede in ce “lux”, va trai in urmatoarea, parca, saptamana. Mai sunt emisiuni lacrimogene, cu reintalniri miraculoase si povesti batranesti, mai e o emisiune pentru romantici convinsi, in care un membru al unui cuplu il insala pe celalalt, cu altu’ si pana la urma ajung sa se ciomageasca toti 3 in timp ce cativa body-guards mimeaza ca-i opresc. Observam astfel cum televizorul, prin tot felul de emisiuni care stimuleaza catre dezvoltare creierul uman, ilustreaza pe micul ecran, familii nevoiase, care isi gasesc alinarea temporara a nevoilor in… ce credeati? Manele.

Pe a 6-a treapta se afla trebuintele estetice. Fara indoiala constructia “sunt baiat finut” ii ofera autorului si mai apoi utilizatorului acestui… vers (?!) o parere foarte buna despre aspectul sau, iar daca indrazneste cineva sa faca o remarca diferita fata de ceea ce asteapta sa auda, atunci trebuinta nu ii este indeplinita si automat nici cea de pe treapta a 2-a, adica sare la bataie…

Pe treapta a 7-a si ultima, se afla trebuinta de auto-realizare, iar dupa ce ai batut un cartier intreg, ai auzit cuvantul “boss” de mai multe ori decat numarul ridicat la a 10-a pana la care poti sa numeri, arati ca un personaj dintr-o carte scrisa de Steven King si pretinzi ca ai mai multe femei decat numarul de ori in care spui: “pula mea” pe zi, inseamna ca esti implinit!

Ajungem astfel la concluzie:
Maneaua este un mod de a-i imbata pe cei slabi cu iluzii de putere, faima, averi si influente sexuale satosfacandu-le aparent trebuintele de siguranta, sociale si intrapersonale.
“Eu sunt mare barosan/Am femei si am bulan/ Bani’ de mine se lipeste/ Si dusmanu’ saraceste”

Right?