Unii ştiţi dar cel mai probabil pe majoritatea nici nu vă interesează, într-o lună de zile are loc marşul gay (23 mai). Da, marşul gay la care am fost anul trecut, în 2008, şi la care m-am simţit extraordinar. M-am simţit extraordinar de bine pentru că în acel moment mă simţeam un om cu adevărat liber (făceam ce voiam), dar şi extraordinar de nedreptăţit. Am fost înjurat de mii de oameni pentru că am luat parte la marş şi totodată am fost şi “žcatalogat“ ca fiind “žaşa şi pe dincolo“ de alţi oameni. Prejudecata va exista mereu probabil.

Mi s-a pus recent problema existenţei marşului gay în România. E ok să mergi la marş? De ce să mergi? Dar oare e bine că există acest marş?

Dacă mă întrebi pe mine… nu, cu sigurantă nu e bine că exista un marş gay… este pur şi simplu foarte bine! Oamenii sunt diferiţi şi adesea crescuţi cu prejudecăţi. Există destui oameni cu o orientare sexuala “žmai rar întâlnită“ care sunt speriaţi de societate. Gay-ul din mine ţipă la mine şi-mi zice că eu trebuie să-i ajut. Cum îi ajut? Ies în stradă şi le zic ca-s alături de ei!

De aia mă duc la marşul gay… Nu pentru că susţin homosexualitatea sau bisexualitatea (mi-e indiferentă orientarea sexuală a vecinului meu sau a prietenului meu) ci pentru că ALŢII sunt CONTRA homosexualitate şi bisexualitate. Mă duc la marş ca să dizolv prejudecăţi. Mă duc şi mărşăluiesc în încercarea de a explica că un homosexual este un om normal.

Probabil citind aceste rânduri unii din voi mă consideră cretin sau nu prea înţeleg nimic. Problema e una simplă… du-te la un marş gay şi vei fi atât de “žrespins“ brusc de societate (adică de oamenii de pe margine) încât totul se va clarifica.

Eu mă duc să lupt cu prostia şi prejudecata mărşăluind în braţe cu un banner mare pe care scrie “žIubirea nu ţine cont de prejudecată“ pentru că nu sunt indiferent. Tu ce faci?

Articol scris pentru Gaypride.ro.

Poza de la Gayfest 2008: