28.Aug.2008 / Carte / 6,165 vizualizări /
“Lolita” – Vladimir Nabokov
Am auzit cu totii despre romanul “Lolita” la un anumit moment dat, fie din reviste, fie de la T.V.. Adevarul este ca “Lolita” este genul de carte care face valva in jurul ei, datorita subiectului controversat pe care il abordeaza, si anume pedofilia. Pentru ca da, “Lolita” este o carte despre pedofilie, iar personajele si faptele ce se petrec in ea sunt cat se poate de atipice.
Putem spune despre “Lolita” lui Nabokov ca este o metafora asupra lumii din acea perioada, anii 40-50, cand America incepea sa devina o super putere si Europa, batranul continent, isi pastra cu inversunare stralucirea de odinioara, stirbita insa de cele doua razboaie mondiale ce trecusera peste ea. Astfel,i Lolita poate reprezenta America, lumea noua, atragatoare, dar nu foarte stralucitoare si chiar un pic vulgara, iar Humbert Humbert batrana Europa, protocolara si cultivata (Simon Leake).
Humbert Humbert a avut mereu un fetis legat de fetite, de pubere, le-a observat prin parcuri insotite de bone, s-a indragostit de cateva dintre ele, le-a numit “nimfete”. Nimfete fiind acele fetite de 12-13 ani care incep incet-incet sa arate a femei. O astfel de nimfeta era si Lolita, pe care a cunoscut-o intr-un moment de cumpana al vietii sale si si-a propus sa faca orice pentru a ajunge la ea. Lolita, constienta de farmecele sale, a pornit un joc inocent la prima vedere, care ii va amplifica lui Humbert pofta carnala. Incercand sa se apropie si mai mult de ea, acesta se casatoreste cu mama acesteia, miscare ce ii iese perfect, astfel tesandu-se cadrul perfect pentru o poveste de dragoste vicioasa intre un barbat de 40 de ani si o fetita de 12. Totusi, pana unde poate duce obsesia?
da.. mi.a fst sh mie recomandata cartea de un prieten …chiar ieri.trb s recunosc k snt nerabdatoare sa o citesc de indta c o voi cumpara.
referitor l intrb dl sfarsit .. “pana und poate duce obsesia?” ..recomand o carte: “Colectionarul” de John Fowles
este o carte care m.a socat. poate fi considerat un thriller sau un roman psihologic morbid. n orke kaz il recomand cu caldura.
iar cat despre “lolita” pot spune k abia astept sa o citesc, n special akm k am citit sh post.ul acesta care m.a fkut sh mai curioasa
foarte bine ingerash, spor la citit atunci. o sa iti placa, iti garantez, si multumim de recomandare
ingerash, poate ar trebui să citeşti o carte de limba română întâi…
Mi sa parut o carte foarte proasta. Nici nu am terminato … mi se pare nici macar draguta si ador cartile de genu acesta. sa fie eu bolnav sau altii ?
Nu stii nimic. Nu iti place, pentru ca esti inchis la minte. Mai sunt care ti-au scris comentarii pentru mintea ta opaca.:) vezi mai jos, o zi buna
Naufragiatu@ cred ca este mai degraba vb de gusturi, mie mi-a placut…
one of my favorite books… cea mai interesanta poveste de dragoste …
Cartea nu am apucat sa o citesc inca, dar am vazut ambele ecranizari. Am ramas pur si simplu fascinata, caci nu m-am gandit la “Lolita” ca o poveste despre pedofilie ci o poveste despre o iubire atipica si interzisa.
mi-a zis sormea de cartea asta..
haha, agree with #4 leviathan. nu inteleg nimic din #2.. haha..
Ok, dar de ce nu ne spui si parerea ta, in loc de un copy-paste de pareri ale altora?
“da.. mi-a fost si mie recomandata cartea de un prieten “¦chiar ieri. trebuie sa recunosc ca sunt nerabdatoare sa o citesc de indata ce o voi cumpara.
referitor la intrebarea de la sfarsit .. “pana unde poate duce obsesia?“ ..recomand o carte: “Colectionarul“ de John Fowles
este o carte care m-a socat. poate fi considerat un thriller sau un roman psihologic morbid. in orice caz il recomand cu caldura.
iar cat despre “Lolita“ pot spune ca abia astept sa o citesc, in special acum ca am citit si post.ul acesta care m-a facut si mai curioasa.”
~asta in traducere pt “cei ce nu intelege” ..~
:)
colectionarul e soooper tare, merita citita
iar lolita la fel, nu-i inteleg pe cei carola nu le-a placut
Loilca@ ma bucur ca ti-a placut
DarkJade,arici@ cititi cartea, o sa va placa
andra@ crede-ma, parerile sunt 100% ale mele, nu sunt genul copy/paste, dar mereu se gaseste cineva care sa comenteze :) Nici o problema, consider critica benefica.
Una dintre cartile pe care le-am citit cu sufletul la gura desi stiam povestea, vazusem ecranizarile…Am avut momente in care am simtit repulsie si fata de Lolita si fata de Humbert in egala masura…
In orice caz…Lolita este o capodopera a literaturii universale!
Lolita este una dintre acele carti ce iti infatiseaza un altfel de iubire.Am citit-o in liceu si am recitit-o si-n facultate.Niciodata nu am vazut-o ilustrand o iubire bolnava, ci mai degraba o dragoste nemarginita.
Cartea este scrisa impecabil!
Naufragiatu, cred ca prejudecata te prinde. Nu poti patrunde dincolo de cicatricile vizuale, la fel ca toti oamenii fara pretentii transcendentale. Cartea e foarte frumoasa, abordata de un stil impecabil, iar filmul din 1962 e slab, al lui Stanley Kubrick, dar nu si cel din 1997 cu Jeremy Irons care il interpreteaza foarte bine pe Humbert Humbert. Esti lipsit de principii apriorice. Poate nu iti plac cartile…
cartea e scrisa extrem de bine, si-am apreciat stilul lui Nabokov din primele pana in ultimele pagini. Ba mai mult, povestea e istorisita de asa maniera incat, in special spre sfarsitul celei de-a doua parti, am ajuns aproape sa-l simpatizez pe saracul pederast. Mi-l si imaginam batran, tremurator, viciat, plin de fantezii frustrante, parasit si singur, si, pe deasupra, incarcerat pentru crima.
Cartea “Lolita”, preferata mea, este, dupa mine un zbor contorsionat al unui barbat indragostit care traieste carnajul intrinsec al iubirii dupa marea tragedie care l-a propulsat catre o viata a rememorarii. Humbert este un om al amintirii, el retraieste fiecare clipa cu paroxismul unor valuri distrugatoare.
“Ma gandesc la zimbri si la ingeri, la taina colorantilor rezistenti,la sonetele profetice , la refugiul oferit de arta.Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura si tu ,si eu, Lolita mea.”
Ce fericire, ce infuzie de fericire ma patrunde atunci cand vad un iubitor de “Lolita”
:)
Lolita… eu sunt genul care nu vorbeste despre un roman decat daca l-a citit. Una este cartea, alta ecranizarea si mi se pare deplasat sa le comparam pe cele doua sau sa ne exprimam parerea despre carte cand am vazut filmul.
Romanul este extraordinar. Te prinde de la primele randuri si te aduce in lumea pedofiliei, in mintea lui Humbert si a cauzei psihice care i-a declansat aceasta inclinatie De la inceput as vrea sa mentionez ca nu poate fi vorba despre o poveste de dragoste interzisa, puternica si bla, bla cel putin dupa parerea mea. El avea 40 de ani iar ea doar 12. Povestea este tulburatoare, personajul principal zbatandu-se intre dorinta lui pentru nimfete si dezgustul pentru sine de care este constient, sfarsind prin a ceda. Ce credeti ca inseamna asta? ca a reusit s-o atinga sau s-o vada putin goala si a trait intens momentul? Nu dragii mei, a ajuns pana unde a vrut. Cateva dintre scenele in care descrie dorinta lui arzatoare pentru ea, sfarsind prin a o viola, inca si inca o data vi se pare ” o poveste de dragoste impresionanta”?
M-au socat remarcile asupra celorlalte fete mai urate sau chiar grase. Ce sa mai zic de femei! Dar sa nu va inchipuitit ca Lolita este o fetita mica si inocenta! Nimfetele lui erau prototipul infantil al viitoarelor femei usoare. Gesturile,satisfacerea dorintelor contra unei sume de bani, limbajul ei m-au dezgustat si m-au facut sa ma gandesc serios la aceasta problema.
Romanul este unul pe care trebuie sa-l cititi iar daca ati si reusit s-o faceti, este deja un lucru semnificativ. Mi-a trecut prin cap sa renunt dar am continuat. Finalul insa m-a dezamagit. Il omoara pe cel care a ajutat-o sa plece de langa el dar ea scapa. Pe deasupra ii mai da si multi bani. Intr-adevar Humbert este vinovatul de decaderea ei morala completa, de chinurile prin care o supune, violurile, de distrugerea viitorului dar nu trebuie uitat ca si ea provenea dintr-o samanta rea.
Tema pedofiliei, cred, ca trebuie sa socheze. Daca n-o face atunci este ceva in neregula cu juratii ei, cu noi cititorii!
Cea mai groaznica carte pe care am citit`o vreodata. Este de`a dreptu scarboasa. Nu a avut nici macar un pasaj care sa fie macar interesant. Foarte multe descrieri inutile, iar un subiect care dupa parerea mea este revoltator. Pe scurt nu mi`a placut absolut deloc. O pierdere de vreme.
N-ai citit-o pe toata cu siguranta, Ioana. N-are cum sa nu-ti fi placut macar fragmentul in care Humbert este parasit de Valeria. A fost chiar amuzant. Nu se poate sa nu apreciezi macar stilul scrierii daca nu continutul si ideea romanului.