Lacul Bicaz sau “Lacul de plastic”

$Lacul Bicaz sau \$ Merg pe plaja descult. Am venit sa prind apusul in Marea Mediterana. Ma uit in stanga, vad oameni, ma uit in dreapta, vad marea cu apa ei fiarta. E 7 seara, soarele mai are putin si intra sub mare. E plina plaja de oameni. Fac poze pentru ca cerul e rosu. Pana la urma dispare soarele. Lumea pleaca, s-a intunecat si nu mai e de stat pe plaja. In urma lor lasa sute de pungi si de sticle de plastic. In acelasi timp lasa si zeci de cosuri de gunoi goale unde ar fi putut sa-si arunce gunoiul lasat pe plaja.

E dimineata. Tot descult… Nu e nimeni pe plaja in afara de 2 salvamari care-si pozitioneaza barca pe nisip si un tip care merge cu tractorul strangand gunoaie si “pieptanand” nisipul. Nu mai e nicio punga si nicio sticla pe plaja. Ah, ba da. Uite una ingropata acolo.

Astia suntem. Lenea si nesimtirea ne caracterizeaza pe noi, oamenii. Problema ar fi ca in Romania nu exista “acel tip care merge cu un tractor si strange gunoaiele” ca un sclav. Exista niste tineri care se duc si strang dupa noi. Nu primesc bani, ba chiar isi cumpara biletele de tren pana acolo, mancarea, apa si isi “dau” timp prietios din viata ca sa umple saci de gunoaie. Nu e rusinos sa vezi ca turist intr-o tara straina zeci de gunoaie pe iarba, pe un lac, pe o plaja? Ba da, e! E… mai ales acuma, in secolul asta.

[MEDIA=16]

Ieri a aparut pe Catavencu.ro filmuletul acesta de mai sus:

Filmul de mai jos este realizat de baietii si fetele de la Centrul Regional de Ecologie Bacau, in urma cu aproximativ o saptamana. Desi elocvent, din el lipseste Zina Lacului, plecata probabil la tratament dupa ce a consumat atitea bauturi la sticla PET.

Uitandu-ma la imaginile alea mi se face pielea de gaina. Ma simt ca intr-un film in care este vorba despre cum se razbuna mama natura pe omenire.

E trist.