09.May.2009 / Uncategorized / 750 vizualizări /

La cine merge “Lună Plină”

În primul rând trebuie să recunosc… am fost foarte surprinsă că atât de mulţi oameni au participat la concurs, dând viaţă unor personaje extraordinare. Asta înseamnă că avem cititori de calitate, ceea ce mă bucură.

Fără să mai lungesc vorba, câstigatorii sunt:

- Temator

Se deplaseaza pe trei picioare asa ca seamana in mers cu o motocicleta cu atas. Desi este de marimea unui caine dintre cei mai mari nu lasa nici o urma cand umbla prin zapada sau praf. Locul lui preferat si probabil barlogul este in sopronul intunecos din curtea bunicilor mei, la tara. Prinde cu ventuzele ce-i tasnesc din urechile mari cate o gaina, un caine sau, dupa spusele varului meu, Gheo, chiar si cate un copilas neatent si cu ajutorul dintilor de marimea unor lame de briceag, infuleca hulpav in intunericul sopronului. Ce este interesant e faptul ca desi m-am straduit in toata vacanta nu am reusit sa-l vad niciodata. Noroc cu Gheo ca mi l-a descris si mie. El zice ca l-a vazut de multe ori. E norocos, ce mai.Chiar si noaptea am stat la geam pana am adormit cu nasul strivit de el si nimic. Gheo zice ca probabil l-am nimerit satul si dormea. Asa o fi dar nici cand mi-am luat inima in dinti si am intrat in sopron nu l-am vazut. Tot Gheo spune ca potcopelnicul, asa se numeste am uitat sa va spun, se poate transforma in orice obiect doreste. Asta nu mi-a convenit deloc, drept sa va spun. Inchipuiti-va ca stati in curte pe o lada veche si de fapt sedeti in spinarea primejdiosului potcopelnic. Dupa ce am aflat acest lucru am fost mult mai atent pe ce ma asez si de ce anume ma apropii prin curte. Se pare ca cel mai mult ii place sa se transforme in bicicleta mea. Gheo nu se teme, e un baiat curajos asa ca toata ziua imi calareste bicicleta sau potcopelnicul, ca nu poti sa sti cand e transformat.
Acum se apropie vacanta si sunt mai hotarat ca oricand sa-l vad si eu. Gheo mi-a transmis ca a aflat ca-i plac dulciurile asa ca sa duc cat mai multa ciocolata ca sa-i punem momeala. E ca si cazut in cursa, deja mi-am spart pusculita. E pentru o cauza buna, nu? O sa va tin la curent cu ce s-a mai intamplat, dupa vacanta. Poate ca reusesc sa-i fac si o poza, cine stie?

- Ana Maria

Hei!Eu sunt noua pe aici..si e pentru prima data cand particip la un astfel de concurs..Sper sa intrunesc condiitile, eh oricum daca nu asta e am incercat.:)

___________________

Eu sunt Soarele.Si sunt un copil de 5 ani.Suna banal, stiu, dar nu sunt un simplu copil.
Povestea incepe acum cinci mii de ani.Tatal meu este Timpul, iar mama mea este Univers, ei erau singurii care stapaneau universul, timpul si ratiunea.Iar prin ei s-a nascut totul: iubirea, fericirea, ura, toate sentimentele.Cand dragostea lor a ajuns la apogeu, Univers, mama mea, mi-a dat nastere mie.Ambii erau foarte fericiti, bucurosi, chiar daca ei controlau totul, isi doreau un “mostenitor“.Cand mama mi-a dat viata, eu am stralucit, incat am asuprit lumina a orcarei planete, eram asa de stralucitor, incat doar parintii mei ma puteau privii fara sa le provoc, durere.Fiindca eram asa de sclipitor, mama a hotarat ca numele meu sa fie Soare.
Cand am implinit 5 ani, mama m-a parasit, pentru pamanteni se poate numi moarte, dar defapt e o stare de “durere“ , dar defapt mama e mai mult “adormita“ ca sa spun intr-un termen normal.Ea a intrat intr-un fel de transa“¦ca o moarte clinca, iar de atunci tatal meu parca se consuma si-i trece vremea asa de repede incat ai impresia ca orele trec ca minutele.Decand mama a ne-a parasit, tata a luat hotararea ca eu sa nu mai imbatranesc.
Cam peste doua mii de ani a aparut o fata Pamant care era parte din mama, de atunci eu luminez si incalzesc Pamantul, iar tata trece pentru pamant sperand ca mama se va intoarce.
Cat timp va mai dura pana mama va fi din nou ea, asta stie doar Timpul.

- Numen Kantian

Il cheama Seyleh .
Este inalt , calm , cu privirea mereu pierduta . Viseaza la o viata normala. Viseaza la o noapte fara durere si chin .
Din noaptea in care s“™a nascut cei din jur au stiut ca el nu va fi ca cei din lume.
Puterea lui , este de departe , blestemul suprem .

Simte si traieste pacatele fiecaruia dintre noi . Si prin el , noi , muritorii de rand , suntem iertati .
Seyleh a vazut in fiecare noapte moartea , frica , nelinstitea , teroarea , dragostea moarta si abandonul.
A avut de indurat 21 de ani.Pentru el a fost o eternitate . Tristetea l“™a ucis. Cum sa traiasca intr“™o lume a durerii si a pacatelor?

Ce am face oare daca am stii ca e cineva care sufera si ne stie pacatele?

Din păcate nu avem decât trei cărţi, pentru că eu aş fi dat câte o carte tuturor. De data aceasta chiar meritaţi toţi.

Felicitări atât câştigătorilor cât şi tuturor celorlalţi participanţi!