26.Oct.2008 / Uncategorized / 1,127 vizualizări /
Kitsch sau trendy?
Avalansa de sugestii, curente si opinii ale celor mai mari case de moda, ale specialistilor si ale celor care doar cred ca se pricep a dus invariabil catre o situatie haotica in care nimeni nu mai stie cum ar trebui de fapt sa arate o tinuta de top. Daca multi dintre criticii in domeniu disting intre bine si rau printr-un criteriu pe cat de ciudat, pe atat de stupid – acela al pretului vestimentatiei sau al marcii – cum ramane cu cele care nu isi permit sa dea 5000 de euro pe o geanta, spre exemplu? Se inscriu ele automat in estetica uratului? Oare simtul estetic este sortit doar celor care pot sa investeasca in mod considerabil pentru tinutele alese?
Ei bine, nu, pentru ca, in absenta contului gras din banca putem totusi sa ne informam, sa stim ceea ce ne avantajeaza, ce ne place, sa reusim sa facem distinctia intre kitsch si trendy. Tocmai din motivul complexului financiar despre care vorbeam, multe femei cad in capcana achizitionarii unor produse care incearca sa copieze modele originale doar pentru a intra in randul lumii. De aici invazia de reproduceri proaste ale gentilor Louis Vuiton (da, cu un singur T), pantofii sport Upma sau bluzele Mike.
Vedem zilnic adolescente cocotate pe niste pantofi uriasi care nu numai ca nu li se potrivesc, dar le si modifica mersul aproape hilar sau femei mature cu maieuri cu inscriptii cel putin stranii. Exista de asemenea si o tendinta generala de imitare a starurilor preferate in privinta vestimentatiei uitand aproape intotdeauna ca look-ul de scena este facut anume pentru contextul respectiv, nicidecum pentru transpunerea acestuia in cotidian.
In materie de must have introducem culorile-vedeta violet, verde si galben, stilul masculin (veste, palarii) si gentile XXL, deoarece “dau bine”.
Nu brandul, nu eticheta cu pretul exorbitant sau asemanarile cu persoanele publice hotarasc daca intram sau nu la categoria bine imbracate, ci simtul estetic, combinatiile interesante si unoeri, modestia.
Unele creatii sunt chiar absurde. De exemplu, la Saptamana Modei de la Milano, doua modele ce prezentau noua colectie de pantofi Prada, s-au impedicat. Fetele au fost la un pas de a-si rupe picioarele pe pantofii meniti sa devina must have-ul anului. Si apoi, daca un model profesionist se lupta sa ramana in pozitie verticala pe astfel de tocuri, ce speranta au altele?!
Personal, imi place sa ma imbrac in special comod. Imi place sa fiu trendy sau fancy etc, dar nu inseamna ca sunt cu ochii pe podiumuri si ma inspir de acolo. Nici cu sfaturile sau curentele aparute nu sunt de acord. Ma imbrac cum doresc. In fiecare zi adopt stilul care simt ca mi se potriveste, prin urmare nu imi pregatesc garderoba de cu seara.
Titlul de bine imbracat nu se refera deci la eticheta hainelor, ci bunul gust si simtul estetic la asortarea culorilor. (daca ne luam dupa “stilisti”, este la moda sa ne imbracam ca niste sorcove).
Invatati sa fiti voi inseva in fiecare clipa, sa va simtiti in largul vostru fara renumitele haine de firma.
It’s like Burberry, uhm?
“Must-have” nu inseamna “must-wear”.
Daca esti “fashion victim”…”must-have” reprezinta totodata si “must-wear”. Caci altfel nu cumperi imbracaminte/incaltaminte “in trend” doar pt a vedea ce bine sta in sifonier/comoda.
Daca esti “fashion victim” din sutele de articole vestimentare din dulapul tau oricum nu porti decat 15%, pe restul le-ai cumparat doar pentru ca sunt “in” sau pentru ca iti place designerul respectiv.
Poate eu vreau sa-mi iau o pereche de pantofi (sa zicem aia de la Prada pe care i-ai postat tu, presupunand ca banii nu sunt o problema). Ii cumpar pentru ca imi plac, nu pentru ca am de gand sa-i port in fiecare zi. Plus ca o sa fac exercitii de mers ca sa ma asigur ca nu cad. Un model isi vede garderoba cu foarte putin timp inainte de prezentarea propriu-zisa si nu are timp sa se acomodeze cu un anumit articol vestimentar mai ‘dificil’. Oricum, o sa pastrez pantofii respecitivi in sifonier/comoda pana am unde sa ii port.
Daca cineva chiar poarta toate chestiile “trendy” pe care si le achizitioneaza (din diverse motive) si nu ii sta bine (in mod evident, nu pentru cunoscatori), nu e fashion-victim, are ceva probleme.
Ah, si sunt convinsa ca pantofii aia de la Prada nu sunt street-wear.
Daca unii nu reusesc sa aleaga ce se poate purta pe strada din toate chestiile prezentate pe catwalk (dintre care multe sunt pur si simplu experimente) si ies afara imbracati aiurea, toata lumea da vina pe moda in general.
sunt destul de multe de comentat aici…luandu-le pe rand..
1. daca esti “fashion-victim” te imbraci in trend. iar cum trend-ul nu tine mai mult de un an, ai destul timp sa iti port hainele din trend-ul respectiv.
2. nimeni nu spune ca, daca iti iei o pereche de pantofi ca cei prezentati, o sa-i porti in fiecare zi. poate nu sunt street-wear, dar pt o ocazie tot sunt. oricum nici de luat si pus in vitrina nu sunt.
3. modelele ar trebui sa fie deja obisnuite cu tocurile absurd de inalte si alte absurditati…ca doar asta este “meseria” lor. intr-o meserie asta trebuie sa faci. te acomodezi situatiilor si iti duci problemele la bun sfarsit. nu prea o sa dai peste 2 situatii la fel. cum nici nu prea prezinti de 2 ori aceiasi pantofi pt a te obisnui cu ei.
4. fashion-victim reprezinta chiar o boala printre cei care isi permit sa o aibe. iar in general, fashion-victims sunt cei/cele cu posibilitati materiale, pt ca nu prea isi permite oricine sa dea tone de bani pe niste haine doar pt un an.
5. marile case oricum produc in editie limitata colectiile prezentate pe catwalk, deoarece au preturi exorbitante, nu oricine si le permite, si de asemenea, nu sunt pt oricine (aici referindu-ma la fizic, nu se potrivesc oricui).
insa fashion-victims reprezinta un subiect muuuult prea complex pt a putea fi discutat in 5-6 randuri, si asta, pe bucatele.
momentan titlul articolului se numeste “kitsch sau trendy”
iar ceea ce am vrut sa evidentiez este faptul ca cine nu are resurse materiale suficiente pt a fi “in trend” nu trebuie nici sa apeleze la reproducerile dupa firmele mari, devenind astfel un kitsch.
Tot ce e pe podiumuri e aiureala. 10% din vestimentatia de acolo arata chiar frumos, in rest, e chiar aiureala.
Mie miau placut acele haine dragute.Hainele de firma sunt cateodata de prost gust si dai si multi bani pe ele.Cine are talent poate sa-si confectioneze singura hainele si cine n-are sa si le cumpere.Eu prefer cele inflorate,cu pantofi colorati.
cel mai bine e sa porti cam ce-ti place si in ce te simti bine.. iar daca mai esti si in pas cu moda foarte bine!
si da, anumite haine de firma sunt de prost gust.. pretul reprezinta numele designer-ului pe eticheta. nimic mai mult. daca el, ca si om, are o idee proasta, dar totusi confectioneaza acea haina, nu mai conteaza, caci deja are un renume.
Vai Doamne… ai atata dreptate, dar eu cred ca intru la categoria fashion-victim… din pacate, recunosc… dar pur si simplu nu ma pot abtine sa nu imi cheltuiesc toti banii pe haine… scumpe (cum zici tu) Este adevarat ca totul tine de bun gust… si nu oricine il are… cu stima…eu am, pt. ca am invatat de la cei mai buni… in fine deja lungesc vorba aiurea :)) deci ce vroiam sa zic este ca ai dreptate, dar sa stii ca anturajurile sunt cauza… ne gasim o gasca dupa care ne modelam viata… ajungem automat ca ei… stii categoriile: rockeri; manelari; emoizi :)) cocalari; pitzipoance; si persoanele care isi permit si au bun gust :) unde se gasesc ffff putine specimene, in special la noi :-j si hainele de firma sunt frumoase daca stii UNDE si CAND sa le porti… daca ai idee CUM sa le porti :)
ma rog am cam vorbit alandala :)) sorry :”>