27.Nov.2009 / Carte / 3,111 vizualizări /

“Jurnalul unei fete greu de mulţumit” – Jeni Acterian

Am ajuns să citesc cartea asta întâmplător. Şi nu este o carte oarecare, dar nu doar datorită faptului că este un jurnal, ci pentru că nu a fost nici o clipă destinat publicului. Fratele autoarei, Arşavir Acterian, a fost de acord să publice caietele surorii sale după mai mult de 30 de ani de la moartea ei.

“Jurnalul lui Jeni Arnotă era destinat focului, autoarea ““ după cum şi scrie undeva ““ neînchipuindu-şi, neacceptând să fie citit de ochi străini. După moartea autoarei, aceasta neputând să ardă caietele, am socotit că acest document, în multe privinţe evocator şi elocvent, ar merita să fie publicat. Vina dării în vileag a acestui jurnal îmi aparţine întru totul, eu neştiind dacă fac bine sau rău.“ Arşavir Acterian

Cred că jurnalul acesta poate fi privit din două perspective. În primul rând,  relaţia autoarei cu ea însăşi.  Gândindu-te că l-a scris numai şi numai pentru ea, ca cititor te astepţi să pătrunzi în sufletul ei, să o cunoşti, să îi afli dorinţele şi frustrările. Dar nu este chiar aşa. Are multe reţineri, parcă şi-a impus o anumită limită, parcă te ţine constant la distanţă; îţi împărtăşeşte doar o parte din tot ce simte, mereu câte puţin. Asta nu arată decât că încearcă să îşi controleze sentimentele, că nici faţă de ea nu este complet sinceră. Dar vine şi partea interesantă! Totul se schimbă radical când se îndrăgosteşte, începe să se exprime cu adevărat, să fie naturală, să nu mai aibă nici o constrângere faţă de sine. Având în vedere că în ediţia aceasta sunt însemnările ei de la 16 până la 31 de ani, poţi să te regăseşti foarte uşor  în prima parte, ca adolescentă.

În al doilea rând, să nu uităm că mai este şi partea epică. Prin tot ceea ce relatează despre cum îşi petrece timpul cu prietenii, despre vacanţe, despre şcoală, examene etc. te introduce în lumea tinerilor din anii 40, iar prin descrierile oraşului, ale evenimentelor la care mai participă autoarea, se conturează o imagine destul de amplă a Bucureştiului interbelic. Aşadar, te face să vezi complet diferit oraşul de care azi se plânge toată lumea, ţi-l arată înainte de Al Doilea Război Mondial, apoi te face să simţi neliniştea din timpul războiului, să simţi grija purtată pentru fratele care era soldat, să treci prin toate schimbările de după război.. dar nu vreau să dau prea multe detalii despre ce se întâmplă exact.

De asemenea, Jeni Acterian i-a cunoscut şi a corespondat cu personalităţi ca Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran etc., iar unele scrisori (majoritatea de la Emil Cioran) se află la sfârşitul cărţii.