25.Apr.2009 / Uncategorized / 927 vizualizări /
Jacques Prévert
Doar aşa vă spun că până mai acum două săptămâni nici măcar nu auzisem de el, dar am facut o lecţie la Institutul Francez despre consum şi acolo e pusă şi o poezie de-a lui pe care am sa o pun (cu sensul original evindent puţin pierdut).
Jacques Prévert s-a născut pe data de 4 februarie 1900 şi este un poet şi scenarist francez. El a devenit faimos după publicarea primului său volum – Paroles -, datorita limbajului său familiar şi jocurilor de cuvinte pe care le foloseşte. Spre deosebire de alţi poeţi el reuşeşte să îmbine originaliatea, simplitatea, claritatea şi filosofia într-o poezie, aş putea spune, desăvârşită.
Poetul crează imagini comice, de cele mai multe ori de un umor negru, cu mai multe sensuri şi uneori chiar neobişnuite.
Şi înainte să citiţi vă rog să mă scuzaţi dacă depistaţi vreo greseala la traducere.
micul zgomot făcut de oul tare spart pe o tejghea
este teribil acest zgomot
când se mişcă în memoria omului căruia îi este foame
este teribil şi capul omului
capul omului căruia îi este foame
cand se priveste la şase dimineaţa
în vitrina marelui magazin
un cap de culoare prafului
insa ceea ce vede nu este capul său
în vitrina Potin
omului nu îi pasă de capul său
nu se gândeşte
visează
îşi imaginează un alt cap
un cap de viţel de exemplu
cu « sos de otet »
sau orice cap care se poate mânca
şi îşi mişcă încet falca
încet
şi rânjeste încet
pentru că lumea îşi bate joc de el
şi nu poate face nimic împotriva acestei lumi
şi numără pe degete unu doi trei
unu doi trei
sunt trei zile de când nu a mâncat
chiar daca îşi repetă însuşi trei zile
nu poate dura
dureaza
trei zile
trei nopţi
fără a mânca
şi în spatele acelor vitrine
acele pateuri acele sticle acele conserve
peşti morţi protejati de cutii
cutii protejate de vitrine
vitrine protejate de (flics-fam.) poliţişti
poliţişti protejaţi de frică
ce de baricade pentru şase sardine nefericite
puţin mai departe de bistro
café crème şi croasante calde
omul injunghie
şi in capul lui
o ceata de cuvinte
o ceata de cuvinte
sardine de mâncat
ouă tari café crème
cafea cu rom
café crème
café crème
café-crima împroşcă sânge
un om foarte apreciat în cartierul său
a fost omorât în plină zi
asasinul vagabondul l-a jefuit
doi franci (francs)
fie o cafea stropită (cu alcool)
zero franci şaizeci şi doi
două tartine cu unt
şi douazeci şi cinci centime pentru bacşisul garsonului
micul zgomot făcut de oul tare spart pe o tejghea
este teribil acest zgomot
când se mişcă în memoria omului căruia îi este
foame.”
P.S Am subliniat cuvintele cu un scop“¦ poate va prindeti“¦;)
superba poezia .
simpla dar complicata.
superba.
s-a prins cineva??oricum,e genial site-ul vostru!e amuzant dar si educativ in acelasi timp!e prima oara cand il citesc si sunt impresionata ca mai sunt tineri de varsta mea care gandesc ca mine,care au aceleasi conceptii despre viata si despre societatea asta in care traim.
si ca nu-s considerata ”puscarie” sau nebuna cand incerc sa-mi spun parerea asa cum stiu eu mai bine intr-un mediu in care nimeni nu o face,sau aproape nimeni si toti se uita urat la tine cand deschizi gura si incerci sa schimbi ceva in acel mediu[in scoala la mine,spre exemplu].in fine,stiu ca nu are legatura cu acest post,dar nu m am putut abtine!
FELICITARI SI KEEP UP THE GOOD WORK!:*
P.S.:Am 16 ani!:D