Ioana Beţianu – sau de ce Ora Pământului este şi în România

Sâmbăta asta de la 20:30 ora locală a fost Ora Pământului. Din fericire, a fost organizată şi în România de cei de la WWF. Am fost la sediul acestora să îi pun câteva întrebări despre proiect Ioanei Beţianu, cea care se ocupă de eveniment în România.

Călin: Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Ioana Beţianu: Eu vin din provincie, de foarte departe. Vin din cel mai verde oraş din România, ca şi suprafaţă de verdeaţă pe cap de locuitor. Este Botoşaniul, şi are 32 de mp de verdeaţă pe cap de locuitor. Am venit la cei 2 mp de verdeaţă din Bucureşti şi rezultatul trecerii a fost o rinită alergică. Backgroundul e umanist, am făcut facultatea de limbi străine, după care m-am specializat în comunicare. Un master în comunicare şi management. Din 2008 lucrez pentru WWF ca şi specialist în comunicare, şi să spunem că am început să mă specializez pe partea de comunicare pe natură. Environmental communication.

Călin: Ai zis de WWF. Ce înseamnă WWF şi cum a început?

Ioana: WWF vine de la World Wide Fund (fondul mondial pentru natură). Este printre cele mai mari organizaţii ecologiste din lume. Activează în peste 100 de ţări şi are peste 5 milioane de susţinători în toată lumea. Există din 1961, iar, pe scurt, a apărut la iniţiativa unui grup de cercetatori britanici, cu ajutorul unui lord, Peter Scott, care a fost foarte alertat de nişte studii din mediul sălbatic, care arătau încă de atunci o tendinţă de dispariţie a unor specii sălbatice. Şi atunci a avut loc această iniţiativă care s-a dezvoltat şi în alte ţări. Sărbătorim anul acesta 50 de ani de WWF.

Călin: Zici că a apărut din 1961. Atunci nu era încălzirea globală?!

Ioana: Nu era pe hârtie, dar exista. Ideea e că WWF se numea World Wildlife Fund, şi era exact pentru nişa conservării de specii. Nu făcea nimic altceva. Oamenii mergeau în zonele afectate, Africa şi America de Sud, pentru a opri vânătoarea, defrişările. Treptat, WWF a evoluat, şi oamenii şi-au dat seama că nu e suficient să te lupţi pe un singur câmp de bătălie, adică pentru specii, în contextul în care se poluează foarte mult, iar oamenii nu au comportamentul adecvat. Americanii şi australienii şi-au păstrat totuşi vechea denumire.

Călin: De exemplu, Earth Hour nu are legatură cu speciile de animale. Cum s-a nascut proiectul?

Ioana: Nu are legătură cu animalele, dar are legătură cu ecologia. A apărut în 2007 în Australia, unde colegii noştri s-au gândit la o metodă de a atrage atenţia, deoarece Australia e una din zonele cele mai afectate de poluare. A venit ideea de a face un gest foarte simplu, pentru a se crea această mişcare globală.

Călin: Ce presupune Earth Hour pentru cei care nu ştiu? O oră se sting luminile, nu?

Ioana: Da, se sting luminile, simbolic, o oră. Cele mai importante clădiri din lume, piramidele, colosseumul, turnul Taipei, palatul Buckingam, în Bucureşti Palatul Parlamentului, Ateneul Român şi Coloana Infinitului şi Poarta Sărutului de la Târgu Jiu. În acelaşi timp, pornind de la acest concept, oamenii sunt invitaţi să stingă lumina şi acasă şi să marcheze astfel Ora Pământului.

Călin: Am avut o dispută cu nişte prieteni. Trebuie doar lumina să o stingem, sau tot?

Ioana: Tot ce înseamnă electricitate. Noi îndemnăm lumea să oprească orice sursă de energie nu este necesară. N-o să cerem stingerea iluminatului stradal totuşi, sau al altor surse de lumină importante.

Călin: Altă problemă morală ar fi că stingem o oră luminile, dar după aceea consumăm din nou. Cum am putea să reducem real consumul electric?

Ioana: Avem mai multe probleme: pe de o parte obiectivul principal nu e economisirea de energie. Nu reuşim să reducem semnificativ consumul într-o singură oră. Marii consumatori industriali sunt vinovaţi de emisiile generate. Nu ne propunem lucrul ăsta. Vrem doar să arătam ce poate să producă un efect comun. De exemplu, Let’s do it Romania a fost ceva asemănător. Şi, doi la mână, anul ăsta evenimentul a luat o turnură nouă să zicem: Mergem „beyond the hour” şi ne propunem mai mult decât o oră, şi Earth Hour devine în contextul ăsta moment în care să ne gândim, să luăm decizii, să sărbătorim Earth Hour în fiecare zi; să mergem pe bicicletă, să stingem lumina. Dar totul ţine de motivaţie. Acolo unde e motivaţie, Earth Hour poate fi un prilej să le dea oamenilor de gândit. Noi am observat schimbări, şi, ca să vă dau un exemplu, primarul oraşului Sydney a evoluat, de la stadiul de închis luminile în oraş, la stadiul în care, de Earth Hour, oamenii vor primi şase piste de biciclete iluminate în oraş, şi o centrală nouă bazată pe un procedeu ce produce energie curată. Au fost foarte mulţi oameni care au ieşit, în fiecare an, foarte entuziasmaţi pe biciclete.

Călin: Australia e diferită de România. În România, cât de receptivă e lumea? La oamenii simpli mă refer.

Ioana: Cu ocazia Earth Hour 2011, am facut o platformă beyondthehour.org, unde sunt nişte pătrăţele în care fiecare poate să completeze. Dacă daţi pe România, o să vedeţi, în condiţiile unei promovări, să recunoaştem, modeste. Totuşi, sunt multe intrări, şi asta e un semn. Angajamentele sunt serioase, începând cu şcoli care-şi propun să eficientizeze energia în cadrul lor, şi terminând cu oameni care nu mai vor să meargă cu liftul.

Călin: Dacă vorbim de institutii…

Ioana: Noi facem Earth Hour din 2009, de atunci am început să interacţionăm cu instituţii. Mă refer la Parlament şi la primăriile din ţară, care sunt foarte receptive.

Călin: N-au fost probleme de promovare, din ce am văzut şi la ştiri, nu?

Ioana: Lumea e interesată, mai ales că e un eveniment internaţional. Imposibil să nu fii interesat. Dacă ar fi fost o acţiune locală, ar fi avut parte de interes, dar orice eveniment pe filieră internaţională, ca-i Halloween, că-i Valentine’s day, că-i Earth Hour… e mediatizat.

Călin: Devine din ce în ce mai important şi popular voluntariatul, mai ales în rândul tinerilor. Se face voluntariat în organizaţia voastră?

Ioana: Se face, dar nu ne ocupăm în mod special de acţiuni ce necesită voluntari. Facem şi acţiuni de plantat, dar nu ne axăm pe asta. Am încercat să creăm acţiuni de voluntariat şi am avut diferite evenimente, iar acum de Earth Hour, faptul că avem 52 de oraşe la bord se datorează muncii a trei voluntare care, de-a lungul a cinci săptămâni, au fost în continuu dialog cu autorităţile locale. Altfel n-am fi reuşit.

Călin: Ce poţi să le recomanzi tinerilor? Până la urmă noi suntem cel mai uşor de educat.

Ioana: Le-aş spune ceea ce la spun în general oamenilor, începând de la această vârstă. Să se gândească la faptul că suntem foarte conectaţi la resursele planetei, însă de multe ori nu ne gandim. Suntem acaparaţi de probleme care mai de care mai importante la o adică, dar ne gândim prea puţin la faptul că apa pe care o consumăm vine din râurile noastre, şi să ne gândim în general că tot ceea ce avem, apa, mâncarea, electricitatea, combustibilii, aerul curat şi celelalte vin de la natură, şi ar trebui să-i acordăm multă grijă şi multă atenţie. Să fim mai atenţi la ce folosim. Pentru fete am un sfat: se consumă foarte mult ulei de palmier pentru rujuri şi alte cosmetice. Pare exagerat dar chiar se ridică problema astfel.

Călin: Presupun că nu crezi în apocalipsă. Sunt extremişti care zic că o să vină apocalipsa din cauza noastră, că Pământul a fost ireversibil afectat.

Ioana: Acum nu sunt specialist in domeniu, dar sunt nişte date pe care le urmăresc; de exemplu WWF lanseaza la 2 ani raportul Planeta Vie, care e o analiză a planetei. Cum facem noi analize, aşa îi facem şi Pământului, cum stăm cu aerul, apa, solul, pădurile, şamd. Şi a ieşit destul de cutremurător: Consumăm cu 50% mai multe resurse decât Pământul poate produce. Cu alte cuvinte, nu prea îi lăsăm răgaz să-şi revină. Şi atunci ne apropiem de o catastrofă ecologică. N-aş zice apocalipsă, ci criză ecologică. Este exact acelaşi model cu cel al crizei economice. Ne împrumutăm, si noi acum traim practic pe credit. Apropo de asta, aici se coreleaza aşa numita amprentă de carbon. Concret, tu cât consumi din resursele planetei, având în vedere stilul tău de viaţă. Amprenta de carbon globală, în momentul de faţă, depăşeşte capacitatea Pământului. Chiar şi în România, depăşim cu 0.5 ha pe persoană capacitatea Pământului. Concluzia e că ne trebuie o nouă planetă până în 2030.

Apropo de sâmbătă, pe 26 martie, la 20:30, ora locală, în România au avut loc 20 de evenimente în ţară şi un eveniment în Bucureşti. În Piaţa George Enescu s-a dat o întâlnire a bicicliştilor, care au străbătut mai multe artere ale capitalei.

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.