Cel mai probabil, toţi aţi auzit de Luna Amară. I-aţi ascultat sau nu, treaba voastră. Dacă nu, trebuie să stiţi că este o trupă din Cluj cu numeroşi fani în toată ţara şi cluburile pline la concerte.

Noi am vorbit cu Mihnea Blidariu (trompetă, voce şi chitara) ce ne-a vorbit despre lucruri generale dar şi cenzura trupei, poeziile lui Mihnea, fanii trupei şi implicarea acestuia în promovarea noilor trupe.

Robert: A trecut aproape un an de zile de la venirea noului chitarist şi lansarea noului album (“Don’t let your dreams fall asleep”). Cum a fost primit?

Mihnea: A fost primit bine. Noul chitarist, Mihnea, este deosebit de Vali ca şi chitarist. A trebuit sa înveţe toate piesele, cu el nu s-a compus nimic din piesele vechi. Publicul l-a primit ok, aduce un aer psihedelic faţă de Vali. E un chitarist mai eteric. Iar în ce priveşte albumul, vânzările au fost bune, doar în turneu am vândut 1200 de albume. Mă bucură că a percutat publicul şi mai ales cel de metal. Asta se vede în faptul că a fost votat cel mai bun album rock de userii Metalhead. Dintre piese „No return” a prins foarte bine, „Chihlimbar” mai este locul 1 în topul muzicii româneşti de la City Fm. Deocamdată continuăm promovarea, până în mai. Anul acesta se fac 10 ani de Luna Amara, nu facem un best of pentru că e fumată treaba plus că avem doar trei albume. Nu vreau să spun nimic de albumul nou, compunem la el, vrem să fie un album mai special.

Glad: Ţin minte episodul acela din 2003, eram la concert în Cluj, când organizatorii v-au tăiat sunetul în momentul când aţi început piesa „Folclor”. V-au făcut practic publicitate gratuită pentru că presa antipesedistă a acelor ani a relatat pe larg acest act de cenzură. S-a mai întâmplat aşa ceva de la schimbarea de regim politic? Mai ales că aţi adaptat textul la Băsescu, la noua realitate politică.

Mihnea: Nu. Şi atunci lumea a înţeles greşit. Mulţi au interpretat cenzura respectiva ca fiind din partea PSD dar nu a fost aşa, ordin pe linie de partid. Cine şi-ar imagina că Năstase a dat ordin direct să fie cenzurată Luna Amară. De exemplu la Alba Iulia în decembrie al aceluiaşi an cu motivaţia „că am instigat la plecarea din ţară” nu ni s-a plătit onorariul şi acolo era un primar PD. Lucrurile astea ţin de mentalitate individuală. Din cauza versurilor de la Folclor am primit oferte de la alte partide, aflate pe atunci în opoziţie, inclusiv PRM, să cântăm şi le-am refuzat.

Robert: Sunt diferenţe de public între oraşe? Sunteţi primiţi altfel în fiecare oraş unde cântaţi?

Mihnea: Publicul din Cluj şi Bucureşti seamănă. În aceste două oraşe se cântă foarte mult, mai mult decât la Timişoara, de exemplu. Sunt mai pretenţioşi, sunt atenţi şi la sound, la piesele noi şi poate pierd ceva din entuziasm. Din acest punct de vedere pot spune că publicul din aceste oraşe este cam la fel. De exemplu la Suceava este un public incredibil, care trăieşte puternic concertele. Însă e ok că în Cluj şi Bucureşti publicul e exigent pentru că şi trupele devin mai exigente cu ele.

Glad: De ce nu te muţi în Bucureşti?

Mihnea: Am locuit aici în 2006 o jumătate de an. Dar a fost o chestie personală. O parte din trupă oricum locuieşte aici. Noi nu avem filmul că ora exactă se dă la Bucureşti. Noi sau Kumm suntem dovada vie că e o temă falsă. Pe acest principiu nu am fi ieşit niciodată din underground. Plus că nu mai interesează pe nimeni din underground să apară la matinalul de la televiziuni. Noi apărem doar la emisiunile la care vrem cum ar fi Garantat 100%.

Glad: În ce măsură influenţează faptul că scrii poezie versurile de la Luna Amară?

Mihnea: În ce priveşte poezia m-am raportat mai mult la hip hop decât la rock, ca formă, aşa că nu are legătură. În versuri eşti obligat de metrică şi ritm. Dar tematica este comună, cea socială.

Robert: Ştiind că abordaţi o tematică de acest fel, simţi că aveţi o contribuţie la aşa zisa revoltă a tinerei generaţii?

Mihnea: Pe de o parte vin oameni după concerte care ne spun că le-am schimbat viaţa dar nu am de unde şti ce se întâmplă de fapt, dincolo de nivelul declarativ. Singurul aspect cu care am contribuit real este Roşia Montană unde am reuşit alături de mulţi alţii să oprim un proiect. Şi în cazul nostru ca indivizi, ne dorim mai mult fapte decât vorbe. Să trecem de la declaraţii pe scenă la concret.

Glad: Simţi că există o generaţie a Clujului anilor 2000? Eu aş numi-o generaţia MusicPub, în măsura în care pe acolo, în barul acela, se strângeau mulţi oameni din trupe, scriitorii şi aveau loc concerte.

Mihnea: (râzând) E trist dacă ajungem să numim o generaţie după o crâşmă. Dar da! În măsura în care atunci au apărut Kumm, noi, a debutat Alexandru Vakulovski, pot spune că exista o emulaţie.

Robert: Ştiu că te implici în formarea unei noi generaţii. De The Others vrem să ştim mai multe…

Mihnea: Am dat de ei după ce ne-au dat add pe Myspace şi i-am contactat. Sunt singura formaţie de funk autentic din România şi asta mi-a plăcut. Sunt tributari funkului old school. La început le eram doar manager şi apoi am urcat cu ei şi pe scenă. Vocalista mi-a devenit de vreo 3 ani prietenă. În primăvară scoatem primul album înregistrat la Timişoara.

Robert: Acum că te implici în promovarea unei trupe noi, cum este să te lansezi în muzică în zilele astea faţă de perioada când s-au lansat numeroase trupe din Cluj, în anii 2000?

Mihnea: Noi am avut noroc că am fost cenzuraţi. Altfel nu am fi ieşit din underground. Dar haosul lansării era şi atunci ca acum. Diferenţa este că în ultimul an din cauza crizei multe cluburi s-au închis, nu mai cheamă trupe şi e greu pentru trupele tinere să iasă pe scenă. Când am început noi să cântăm, patronii măcar decontau transportul, cazarea. Acum nici atât nu mai există. Şi e dur, multe trupe s-au desfiinţat şi asta e naşpa. Din perspectiva asta este mai greu acum decât atunci. Am descoperit totuşi multe trupe interesante: Front din Alba Iulia, Bloodprint din Cluj, Propaganda din Alba, Relativ, Mushroom Story, Hash, Alternativ Quartet. Se cântă într-o fericire în ciuda crizei şi a pseudoindustriei muzicale româneşti.

Glad: Te apreciez pentru faptul că ai o comunicare foarte bună cu fanii, pentru că după concerte vorbeşti cu ei. Ţii legătura cu cei din alte oraşe? În ce măsură se formează prietenii între tine şi ascultătorii tăi?

Mihnea: Uneori da, uneori nu. În general sunt destul de puţini oameni care au curiozităţi mai profunde. Care vor să afle mai mult despre tine. Cei mai mulţi se limitează să asculte muzica. Există şi genul piţi care vor să vorbească cu mine pentru că sunt Mihnea şi ăsta e singurul motiv. Dar cu unii chiar am reuşit să dezvolt relaţii de prietenie însă pot să îi număr pe degetele de la o mână.

Robert: Ştiu că aţi mai avut concerte prin alte ţări, vreţi să vă lansaţi afară?

Mihnea: Oricine ar vrea. Noi avem multe piese în engleză. Afară ai două variante. Te sui în microbuz şi te duci la risc, cum multe trupe de dincolo o fac aici la noi, sau te înarmezi cu răbdare, trimiţi cv-uri şi aştepţi să fii chemat la festivaluri şi atunci se porneşte treaba. Kumm şi Grimus sunt două exemple bune. Primii au plecat la noroc în Germania şi acolo au dat de o tipă care le-a făcut booking şi s-a ocupat de ei (Kumm). Iar acum pot face un turneu acolo de 6-7 locaţii. Grimus au câştigat Great Battle of Bands şi au mers la Londra unde au fost văzuţi de multă lume.

După interviu ne-am zis să ne facem şi noi poze cu Mihnea, căci acum se poartă pozele cu oameni cunoscuţi.