20.Jun.2010 / Uncategorized / 436 vizualizări /
Intern
Interiorul globului de cristal
Închisoara mea
Flori de gheaţă se agaţă pe acei pereţii de sticlă
Vreau să evadez din proximitatea regatului din miazănoapte
Amurg indigo, cer ca să îl distrug într-un trilion de cioburi
Înainte, ele formau o minunată oglindă fermecătoare, dar răzbunătoare
Care s-a decis să mă închidă într-un edificiu
Spiritul meu pierde speranţă la capătul unui drum al nepăsării
Reveriile devin o infinitate de imposibilităţi sau probabilităţi
Nu am nevoie decât de o cheie să plec dintr-un tărâm destinat
Cristalului
O cutie invizibilă mă încolţeşte ca
Patru tigrii siberieni care vor să se manifeste asupra pradei
Devin claustrofob şi simt că aerul se transformă în gaz
Non-intenţie spre fericirea absolută
Port mătase fucsia şi mă învârt în jur pe o cutie din ţurţuri
Rolul meu este de-a delecta clienţii pe simfonia a noua
Imperia se învârte ca un boomerang în capul deja pierdut
Pânza de paianjen mă înfăşoară într-o mantie care cedează căldură
Oare este sfârşitul sau debutul Nirvanei?
Cutiuţa muzicală mă însoţeşte şi crează un ocean de lacrimi
Din ochii mei de culoarea caramelului care se convertesc
La răceala angelică
Pe covor am găsit o inimă din cristal
Se topeşte şi mă deprimă deoarece ea poate scăpa din acest mediu
De ce nu se topeşte toată aria de omăt?
Plouă cu steluţe de nea şi pe fereastra mea
Fereastră transparentă…
O panglică din dantelă îmi înconjoară părul
Înlătură pânza de păianjen şi este o sinonimie perfecta
Eleganţei pe care o iubeam din adâcimea sufletului
Şi acum o detest fără cale de întoarcere
Sunt predestinată unei fiinţe fără trup
Sunt sufletul pereche al unui fenomen sau cel puţin aşa cred
Zăpadă, vânt, viscol, ţurţuri, crivăţ, gheaţă
Genele mele sunt asemănătoare frunzelor albe din brad
Un albastru electric îmi controlează acţiunile involuntare
Instinctul m-a părăsit şi el
Gândurile sunt independente de mine. Ele devin un alter ego
Corpul se mişcă ca şi cum oasele ar devenii plastilină
Sfoara se leagă de braţele mele şi devin o marionetă
Tango sau balet? Pur şi simplu cineva se îndulceşte cu mişcările mele
Cine a spus că frigul este dorinţa omului de-a aspira la
O viaţă mai bună?
Am nevoie de căldura umană şi de vocea prietenilor
Nu de un dirijor care să pretindă că eu comit erori
Să mă evalueze până la plus infinit
Dorinţa mea infantilă involuează
Adun orhidei de gheaţă care mă vrăjesc prin puterea esenţei lor
Globul de cristal mă iubeşte, globul de cristal nu mă iubeşte
Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă iubeşte
Sunt extenuat şi cad pradă unui tărâm magic
Nu aş putea cerşi un alt univers confecţionat
Din sticlă şi dor,eu deger ca o statuie unde
Porumbei se aşează să îmi transmită mesaje neînţelese
Nu percep acest dialect, dar ştiu că este real
Eu îndeplinesc o varietate de roluri dar ştiu că eu sunt eu…
