25.Apr.2010 / Uncategorized / 477 vizualizări /

În mintea mea

Intru… Multe chestii pe aici… Mă uit în sus… Imens… Totul… Mă simt de parcă aş fi o furnică în mijlocul New York-ului… Merg mai departe… Găsesc pe jos cîteva hârtii îngălbenite… Le ridic şi încerc să le descifrez. Parcă ochii înţelegeau ce vedeau dar ceva mă bloca să îmi dau seama ce e… Oricum avea legătură cu un cărucior verde şi o fereastră de scară de bloc… Ceva din copilărie? Merg mai departe admirând structurile ca nişte biblioteci uriaşe fiecare având multe sertăraşe. În aceste sertăraşe fiind aşezate frumos (sau nu) toate amintirie, sentimentele, persoanele… tot. Cum căutam eu – cine ştie ce şi de ce… sau cum am ajuns aici? – dau peste ceva ce pur şi simplu m-a lăsat mască, ceva peste care nu trebuia să dau, ceva peste care nu trebuie să dea nimeni. Ceva interzis… Ceva… tabu… Nici nu apuc să o duc undeva unde aş putea să o văd mai repede dacă m-aş întoarce pe aici că şi ies de acolo. Afară… în lumea reală, totul e la fel, aceleaşi persoane, aceleaşi sentimente faţă de acele persoane, aceleaşi principii, minciuni, adevăruri, secrete… COMPLICAŢII… Cât despre ce am văzut acolo… nu cred că o să mai văd vreodată… nici nu cred că mai vreau… Acum e prezentul… neschimbat ca trecutul şi diferit de imprevizibilul viitor… Nu mă mai interesează nimic decât acum şi ea…