29.Mar.2009 / Uncategorized / 904 vizualizări /

Happy Birthday Teen Press

Voi ştiaţi că Teen Press există de 13 ani? Repet.. 13 ANI?! Am rămas uimită când m-am întâlnit cu Gabi, mi-a dat revista şi mi-a zis că e număr aniversar… că fac chiar 13 ani. Pentru că în liceul în care învăţ eu nu se distribuie, am aflat de ei abia anul trecut, cu ocazia Open Doors III. Pentru mine era doar un eveniment cu temă care mă atrăgea (ateliere de jurnalism, literatură etc.). Am rămas surprinsă să descopăr în spatele Teen Press o echipă atât de mare şi de devotată.

Şi pentru că fac 13 ani, subiectul acestui număr este chiar 13… superstiţii şi altele.

Cel mai interesant mi s-a părut articolul Oanei Rucă, care ne expune cruda realitate, “Generaţia VANS“. Îi vedeţi şi voi peste tot pe aceşti copii care obligatoriu poartă hanoracul cu steluţe, blugii care le cad sau le sunt prea mici şi nelipsiţii adidaşi VANS. Şi nu mă leg de aspectul fizic al lor (şi eu port skate shoes, aşa că aş fi ipocrită dacă aş zice ceva de rău), însă este trist să vezi (şi eu, cel puţin, am văzut destul de des) ce povesteşte Oana, după o după amiază în Fire: “Cel mai mult m-a frapat un copil de vreo 10 ani, cu pierce în septum, în obraz şi în buza, plus vreo trei tatuaje pe mână [...]. Şi culmea e că părea să îi fie foarte rău. Adică era foarte transpirat, cu o privire destul de tulbure, îi tremurau mâinile“.

Din seria “Bă liceul meu e mai tare!” avem de data aceasta Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, unde am avut surpriza să îmi descopăr un fost coleg de generală (salutare Radule). Sincer, comparându-l cu Coşbuc (care a fost în numărul trecut), îmi place mai mult primul :D.

Şi ca să vedeţi de ce mi-a plăcut mai mult Coşbuc, vă spun încă un lucru “Balul rockerilor din Coşbuc sau Balul Răţuştelor“. Adică un eveniment organizat de elevii claselor a XII-a în Coşbuc pentru a-şi lua la revedere de la anii de liceu într-un stil aparte, cu “acorduri de blues”, teatru, freeshop. Ce îţi mai poţi dori?

Şi printre articole “pline de superstiţii”, găsim impresiile celor ce au adus Teen Press unde este acum. Foşti redactori au revenit şi şi-au scris impresiile, ne-au dezvăluit cum a fost drumul lor în această aventură. Nici nu ştiu ce să vă spun.

Sunt atâtea de zis despre ei şi despre emoţia pe care ţi-o transmit citind experienţele lor! De la “Îmi amintesc cu plăcere şi, de ce nu, şi cu o urmă de amărăciune cum strângeam bani pentru a cumpăra cartuşe noi imprimantelor din laboratorul de informatică, iar dacă reuşeam să scoatem 10 exemplare, era cu adevărat o izbândă” sau “după acest curs, nu numai că am rămas profund entuziasmata, dar m-am ales şi cu o invitaţie la film din partea redactorului-şef al revistei” până la “te simţi bine când îţi vezi munca publicată şi apreciată de oameni” şi “sunt mândră că mă pot numi Redactor-principal Teen Press“, toate îţi transmit devotamentul unor oameni care au reuşit să ridice şi să aducă Teen Press unde este acum. Totul… din pasiune.

La mulţi ani Teen Press! Şi, aşa cum spuneţi şi voi, să ne citim şi când veţi avea doar 18 ani :).