05.May.2009 / Uncategorized / 1,160 vizualizări /

Hai să mâncăm (câteva lucruri)

Hai să mâncăm:

- căpşuni (din China). Poate puţini ştiu, dar recent, producători de căpşuni din lumea întreagă au constatat cu groază că numărul comenzilor a scăzut enorm de mult, însă cererea pieţei era satisfăcută în totalitate. ,,Dacă nu de la noi, atunci de la cine?“ Raspunsul: din China. Cantităţi uriaşe de căpşuni sunt exportate anual de această ţară în întreaga lume. Cum a ajuns China să cultive acest fruct? Cum de oferă condiţii prielnice creşterii şi dezvoltării sale? Întrebări la care vom primi răspunsuri poate doar în urma unui scandal la fel ca cel rezultat de comercealizarea laptelui ce conţinea melamină, care a dus la spitalizarea a mii de copii şi chiar la moartea unora dintre ei (vinovaţii au fost executaţi sau aruncaţi în închisori), CÄ‚CI în laboratoarele şi serele de creştere a căpşunilor, inspectorii nu pot intra, invocându-se faptul că procesul este unul secret. (reţeta nu trebuie vazută). Cam aceeaşi situaţie şi cu Coca-Cola din SUA. Nici în ziua de azi nu ştim cum se face băutura. Ştim efectele ,”foarte“ negative ce le are asupra corpului nostru. Totuşi o bem. Cool, nu?

- creveţi (din Tailanda). Pentru o categorie de oameni, creveţii (cu ceva: garnitură) sunt o mâncare uşoară, delicioasă, având carnea albă şi (oarecum) fină. Am gustat şi eu. Concluzia (da, concluzie de “ţăran“, de om ce nu se poate integra în lumea foarte bună, încărcată de snobism şi plină de minciuni): rămân la pui. Sincer… prefer terestrele. Tailanda a invadat piaţa crustaceelor cu creveţii pe care-i oferă la preţuri foarte mici. De ştiut însă că aceştia cresc în bazine în care populaţia e atât de densă încât, pentru a le asigura necesarul de fier, îngrijitorii le aruncă caroserii de maşini vechi (ceva de genu“™:”Roadeţi acolo!“). Astfel creveţii ajunşi la maturitate dezvoltă o serie de boli şi ajung chiar să fie o hrană vie, cu multe ,,E-“uri. (cred că ajunge… nu e nevoie să vorbesc şi de paraziţi, având în vedere înghesuiala de creveţi pe centimetru pătrat, că mă acuzaţi de “scârboşenie“.)

- pui (din SUA). (Care îşi mai aduce aminte de reclama stupidă în care persoane erau lovite cu pui din caserole?) “Puiul nu vă face rău. Mâncaţi pui!“. Ei, nu e chiar aşa… SUA (o ţară APARENT preocupată de igienă, (ţara hamburger-ilor, a “câinilor fierbinţi“, a mâncărurilor cu multe grăsimi, etc, DAR cât mai ieftine) exportă “pui curaţi“. Poftim/Adică/Cum/Huh/Ce/Îh? Da, pui curaţi. Mai exact pui spălaţi în clor. Pentru a scăpa de paraziţi, se pare că aceasta este o metodă foarte bună şi… sănătoasă… pentru pui,care se pot bucura de… viaţă… fără a mai fi deranjaţi de aceşti paraziţi. Desigur că în multe situaţii clorul ajunge şi sub piele. Acestă activitate ““ spălarea – are loc chiar înainte de începerea procesului de măcelărire. Deci mâncaţi pui cu tot cu piele, spălaţi (enventual pieptănaţi, fardaţi,etc) înainte de tăiere. La aceasta merge foarte bine un pahar cu acid sulfuric.