21.Dec.2009 / Uncategorized / 1,240 vizualizări /
Gura Humorului – oraşul de lângă Mănăstirea Voroneţ
Cea mai celebră mănăstire românească se află în apropierea unei mici localităţi sucevene situată la vărsarea Humorului în râul Moldova.
Prima menţionare documentară a localităţii a fost pe 26 februarie 1490, într-un act emis de cancelaria lui Ştefan cel Mare. La 10 septembrie 1782, în Gura Humorului a fost mutat comandamentul militar austriac, care a construit cu această ocazie o fortăreaţă. După anul 1800, în localitate au început să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind, în 1835, colonia cu numele “Bori”. În 1835, localitatea a fost legată telegrafic cu Viena, iar în 1904 a fost declarată oraş.
Orăşelul se laudă cu destule lucruri, între care amintesc Mănăstirea Voroneţ
şi Parcul dendrologic Ariniş. La numai 4 kilometri de centrul oraşului Gura Humorului se află una din cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce a constituit un record pentru acea vreme. Faima Voroneţului se datorează mai ales picturii exterioare (secolul al XVI-lea), realizată pe un fond albastru inimitabil, cunoscut în întreaga lume ca “albastru de Voroneţ”. Bisericii i s-a dat supranumele de “Capela Sixtină a Estului”, fiind şi locul unde este îngropat Daniil Sihastrul. Pe un perete se află o impresionantă “Judecată de Apoi”.
Parcul dendrologic Ariniş cuprinde 267 de specii, care au aproape o jumatate de secol şi se întinde pe o suprafaţă de 24 de hectare. Una din atracţii este puntea suspendată de peste râul Moldova. 
Alte popasuri turistice sunt Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Mănăstirea Humor, Rezervaţia geologică Piatra Pinului, precum şi Mănăstirile Moldoviţa şi Suceviţa aflate în apropierea localităţii.
În ianuarie 2009, Gura Humorului a devenit primul oraş din România cu acces gratuit la internet dupa ce primăria a montat o reţea proprie WLAN (wireless).
Pentru cazare vă recomand Pensiunea Elegance sau Vila Ella.
Voi aţi fost în Gura Humorului? Şi dacă da, ce anume v-a plăcut?
this is my house
bravo
Am fost in Gura Humorului,am fost la Arinis cand se lucra la partie si mia placut faptul ca oamenii munceau din greu,daca erai curios ce se intampla acolo oamenii erau foarte amabili si iti raspundeau la orice intrebare legata de acel loc.Nu miau placut cateva cladiri in care am intrat si erau gata sa se prabuseasca.Atunci mam simtit ca la Borsec.Din pacate.
lumea e saraca si nu au posibilitati sa construiasca cei ce au putut sa plece pe afara dupa revolutie si au venit cu bani acasa au facut cate ceva ceilalti au ramas si in moldova sau bucovina lumea e mai saraca
ce conteaza cum e casele la oameni daca intri la ei in casa si iti serveste tot ce au mai bun si iti da patul cel mai calduro astia sunt oameni da dute la un bucurestean tear lua si chilotii de pe tine
Cu mare bucurie m-am intors la manastirea Voronet .A trecut un an de cand nu am vazut-o ,dar ma rugam sa gasesc alt comportament al calugaritelor -ghid,mai ales .
Am fost prevenita de cativa localnici cu care am vorbit,ca sunt “tare rele calugaritele de la Voronet” si mare dreptate au avut ,din pacate .
Calugarita-ghid,trebuie ajutata fie psihologic,fie psihiatric .
In timp ce explica pe un anumit ton spart ,pelerinilor ,scenele biblice din frumoasele picturi ,deodata se scurtcircuita si incepea sa racneasca la un sarman pelerin care era atat de absorbit si emotionat de frumoasa locatie ,incat nu statea chiar drept ci ,probabil se sprijinea usor de un perete .Dupa decibeli inalti foarte,revenea cu vocea-i sparta,sa explice in continuare,scenele biblice,ca mai apoi ,iar sa ne agreseze urechile cu un alt racnet,la alt pelerin.
Ce a pus capac a fost momentul “infrcosatoarei calugarite” cand un cuplu ,mai in varsta ,de francezi,admirau o pictura de pe perete si ,usor de abia vizibil,sotul a atins peretele,cu varful unui deget ,spunandu-i fascinat sotiei,cat de frumoasa este pictura. Dar,vai,deodata s-a auzit o “detunatura”,era racnetul infricosatoarei calugarite-ghid care cu o viteza uimitoare ,a intrebat in trei limbi-romana,engleza,franceza,de ce pune mana pe perete ?!!
Sarmanii francezi,s-au speriat atat de tare incat se ingalbenisera la fata si nu intelegeau in ce consta imensitatea greselii !!
Am facut vorbire despre comportamentul acestor calugarite de la Voronet ,la mai multe manastiri la care am fost .Absolut toti calugarii cu care am vorbit despre isteria si comportamentul neadecvat al voronatencelor ,toti stiau si zambeau cu subinteles.
Un lucru e cert- Manastirea Voronet este a poporului roman si nu, un S.R.L.al calugaritelor de acolo .Acest adevar trebuie sa-l accepte si nevricoasele in sutana care racnesc,jignesc si fac militarie cu turisti fie ei romani sau straini ,ce vin la Voronetul NOSTRU.
Oare la anul sa fim “pregatiti “sa primim si cateva nuiele peste maini,fata sau parte dorsala de la “infricosatoarea “sau sa ne ducem smeriti cu tablete de extraveral in dar ?
Nu stiu,poate le schimba sau poate le…….trateaza !!!
inteleg ca ai fost suparata pe tonul calugaritei, insa pe picturi stiu ca nu se pune mana – oare Gioconda sau Capela Sixtina e pipaita de toti turistii? daca ar face toti asta, in timp se duce vopseaua
cand am vizitat eu fatetele exterioare ale manastirilor din Nordul Moldovei erau pline de inscriptii precum “Ion a fost aici”, “Cristi+Andreea=Love” etc
bine, asta nu e caracteristic romanilor: am urcat si in turla Catedralei din Koln si peretii scarilor erau scrijeliti de sus pana jos cu “I am Batman” sau “Heil Hitler”