Filme horror pentru noaptea de Halloween

Ce este genul/filmul horror? De ceva vreme am început să-mi pun această întrebare… iar acest lucru se datoreză faptului că în ultimii ani apar din ce în ce mai puține filme care le-aș asimila acestui gen de ficțiune/film. Majoritatea filmelor vizionate, care se încadrează acestui gen conform site-ului imdb.com și a altora de specialitate, au câteva elemente comune ce nu sunt greu de observat:

  • foarte mult sânge
  • imagini cât mai șocante legate de corpul uman
  • zombies (plăcerea americanilor) + multe gloanțe irosite
  • fete (la vârsta de 16-23 de ani) prostuțe, dornice de distracție, cu un corp atrăgător și care mor primele în scenariu
  • happy ending (1-2 persoane scap pentru un eventual sequel), lucru ce este puțin ciudat pentru pasionații genului (nu că am ține cu partea întunecată, dar este prea previzibil de multe ori ce se va întâmpla la sfârșit)
  • fetițe îmbrăcate în alb întoarse cu spatele sau având capul plecat (semn ce prevestește întotdeauna începutul sfârșitului pentru personaje)

Acestea ar fi o parte din elementele des întâlnite la majoritatea filmelor de groază și a celor americane în ultimul rând. Desigur, cei mai buni în acest gen par a fi în continuare japonezii și spaniolii, ale căror filme de succes sunt copiate la indigo de producătorii de la Hollywood, introducând unul-două elemente din cele enunțate mai sus. Cu toate acestea mai apare câte un film care iese din tiparele comercialului și te induce în starea pe care practic o cauți atunci alegi să vizionezi un film horror.

Cu toate acestea, chiar și un film bun al genului este stricat de atmosfera nepotrivită, din această cauză pot spune că există câteva reguli ce trebuie respectate atunci când dorești să vezi, sau să trăiești (mie-mi place să trăiesc filmul, nu să-l vizionez) o poveste de groază. În primul rând întunericul are rolul său, așadar sala de cinematograf pare alegerea cea mai potrivită, sau noaptea în propria cameră. Până și cea mai mică sursă de lumină ce nu are legătură cu acțiunea peliculei îți poate distrage atenția (chiar și pentru câteva secunde) și strica starea ce trebuia să-ți fie indusă.

Un al doilea lucru, la fel de important, este sunetul. La fel ca-n cazul luminii, cinematograful pare cea mai bună alegere, căci sistemul audio al unei săli de cinema este, de cele mai multe ori, potrivit pentru o experiență de neuitat (indiferent că vorbim de filme de groază sau de cele de acțiune). De asemenea o pereche de căști este mai mult decât necesară și de multe ori un plus față de prima variantă.

Cel de-al treilea factor, care din punctul meu de vedere este esențial pentru o vizionare reușită, este colectivul. Aici cinematograful nu este cea mai bună alegere, căci poți întâlni tot felul de persoane care nu sunt atât de interesate de film și încep să strice vizionarea celor din jur prin comentarii nepotrivite, râsete iritante, întrebări adresate cu voce tare și alte lucruri de genul. De asemenea pentru o vizionare particulară, este la fel de important colectivul. De obicei optez să văd filmele horror singur sau maxim cu 1-2 persoane, căci la un număr mai mare (chiar dacă vă sunt prietenii cei mai apropiați), situațiile de la cinema pot apărea iar atmosfera ar fi din nou stricată.

Filme horror pentru noaptea de Halloween

Numai în prezența celor trei elemente punctate mai sus, poți aprecia dacă un film este bun sau nu. Revenind la definiția filmului horror, personal consider că există mai multe genuri ale genului:

  • genul scârbos (caracterizat de imagini oripilante cu privire la corpul uman). Cel mai bun exemplu poate fi The Human Centipide 2.
  • genul paranormal (caracterizat prin prezența Diavolului, întruchiparea lui într-un copil, prezența spiritelor sau a fantomelor). Adică filmele cu exorcizări sau case bântuite.
  • genul american/de acțiune/apocaliptic (caracterizat prin masele de zombies). Exemplu Resident Evil.
  • genul thriller/psihologic (unde nu este nevoie de gloanțe, sânge și fantome, totul bazându-se pe distrugerea din punct de vedere psihic a personajelor).

Desigur există și combinații între acestea, unele reușite altele mai puțin reușite. Pentru mine, un film bun care s-ar încadra în categoria horror ar fi acela care îți induce acel sentiment de nesiguranță, de insecuritate personală, care îți aduce sufletul la gură și te face să pui mâna la ochi și să te uiți printre degete de frică să nu se întâmple ceva care să-ți cauze un infarct.

Acel film care se joacă cu mintea spectatorului, care-l induce în eroare pe parcursul întregii povești, care îl face să-şi pună întrebări după. Acel film care nu are nevoie de imagini scârboase sau sexy pentru a atrage atenția. Acel film al cărui soundtrack înseamnă peste 50% din experiență, care îți va face pielea de găină atunci când îl auzi. Acel film care te face să spui what the … ? și să-ți duci mâna la gură. Acel film care are o notă de realism, acela este un film horror pentru mine. Poate părea idealist și imposibil de realizat, dar există filme care se mulează acestui schelet în mare parte.

Anul acesta voi face trei recomandări pentru noaptea de Halloween, bazându-mă pe experiențele personale trăite în urma vizionării filmelor, am ales trei filme care m-au speriat poate mai tare decât altele. Acestea sunt: The Strangers (2008), The Ring (2002) și The Orphanage sau El Orfanato (2007).

The Strangers (2008)

Filme horror pentru noaptea de Halloween

Este filmul care se potrivește cel mai bine (poate) definiției date mai sus filmului horror. Filmul în care suspansul are rolul principal, iar împrejurările de a vedea filmul noaptea când ești singur acasă te fac să-ți dorești să fii fost în oricare altă parte. The Strangers este filmul care nu are nevoie de sânge sau topoare pentru ca să fie bun. Este filmul pe care mulți l-ar include la genul thriller, dar eu l-aș include chiar la horror deoarece jocul psihologic jucat de agresori și victime este atât de dur încât și cele mai puternice persoane cred că ar claca.

Personajele principale sunt Kristen (Liv Tyler) și James (Scott Speedman), un cuplu ce se întoarce la ora 3 dimineața de la o petrecere, la o casă de vacanță situată în mijlocul pustietății. Liniștea nopții este înlăturată atunci când la ușa casei bate un… necunoscut. Bătăile se intensifică, creându-le celor doi un sentiment de teamă greu de suportat. Nu pot să spun prea multe deoarece consider că aș face spoilere și aș strica filmul, dar pot spune că odată vizionat acest film, nopțile petrecute în singurătate nu vor mai fi la fel (în special dacă auziți vreun ciocănit la ușă la 4 dimineața).

După ce am văzut filmul prima dată, am pățit faza cu ușa apartamentului (noapte fiind) și nu pot descrie sentimentul trăit. Și dacă vă întrebați dacă a fost vreo glumă aranjată, vă spun că nu a fost! Liniștea ambiantă, atenția acordată și sonorizarea sunt condițiile absolut necesare pentru vizionarea unui asemenea film. Deși majoritatea filmelor spun că sunt inspirate din cazuri reale, despre acesta pot spune că am și citit. Este vorba de un caz foarte asemănător scenariului ce s-a petrecut în SUA cu foarte mulți ani în urmă.

The Ring (2002)

Filme horror pentru noaptea de Halloween

Filmul este adaptarea americană a peliculei japoneze Ringu apărute în 1998 și regizată de Hideo Nakata, care la rândul său reprezintă adaptarea cinematografică a romanului japonez cu același nume scris de Koji Suzuki și publicat în 1991. Povestea este despre o casetă ce circulă în rândul tinerilor pasionați de legendele urbane și sunt curioși din fire. Se spune că în urma vizionării respectivei casete, vei primi un telefon prin care eşti anunțat că într-o săptămână vei muri.

După ce acest lucru se întâmplă cu câțiva tineri ce par a fi vizionat caseta respectivă, Rachel Keller (Naomi Watts), un jurnalist local, decide să rezolve enigma. Face rost de casetă, a căror imagini au ceva aparte, primește la rândul ei telefonul prin care este avertizată de propria moarte, având astfel mai puțin de o săptămână să descopere o cale de a găsi o cale de întoarcere. Desigur, ea poate să și aștepte o săptămână pentru a vedea dacă într-adevăr legenda este adevărată sau nu.

Filmul are și o continuare, apărută în anul 2005, care nu este decât binevenită din partea mea. Ce m-a impresionat la acest film au fost imaginile de pe casetă, deoarece am simțit că acea femeie înregistrată chiar se uită la mine, în ochii mei, ceea ce m-a făcut să mă sperii destul de tare. Acest lucru, dar și faptul că după ce am văzut filmul, imediat după terminarea creditelor, telefonul fix din cameră a sunat… Prima reacție? Am fugit să scot cablul din telefon și m-am rugat să nu sune din nou, aşa cum se întâmpla în film atunci când telefonul sună și cu bateria scoasă din el.

The Orphanage sau El Orfanato (2007)

Filme horror pentru noaptea de Halloween

Cred că v-ați prins, filmul este o producție spaniolă; școala de film spaniolă excelând în domeniul filmelor horror, îmbinând perfect elementele de thriller cu cele de dramă și de groază. În regia lui Juan Antonio Bayona, protagonista este Laura, o femeie ce și-a petrecut copilăria într-un orfelinat și pe a cărei clădire se decide să o cumpere la o distanță de 30 de ani. Îşi doreşte să o renoveze și apoi să redeschidă instituția.

Fiul Laurei, Simon, începe să înșire o serie de povești fantastice în urma mutării lor în vechiul orfelinat. Inițial, Carlos (tatăl lui) consideră că Simon încearcă să atragă atenția celor din jur, dar pe măsură ce inaugurarea se apropia, Laura devine suspicioasă în ceea ce privește poveștile fiului ei, considerând că în spatele lor se află o serie de întâmplări reale. În urma acestui film nu mi s-a întâmplat nimic, dar a fost prima oară când m-am speriat și îmi venea să țip într-o sală de cinema, dar scena nu v-o spun!

Pe voi ce filme horror v-au marcat?

Distribuie:

Mihai Cosmin

Am început să scriu din curiozitate, iar această curiozitate s-a transformat rapid într-o obişnuinţă. Acum obişnuinţa a devenit o pasiune și mi-am propus să mă bucur cât mai mult timp de ea.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.