Festivalul de teatru „Fără bariere”: Siluete cu dansuri şi măşti

Sursă foto: http://www.portalsm.ro

În orice festival de teatru care se respectă, pe lângă spectacolele propriu zise e necesar să întâlneşti şi evenimente colaterale. Sâmbătă, 15 mai, a doua zi de festival a debutat cu ceva ce iniţial nu am înţeles. Ajungând în faţa teatrului am găsit nişte amici care se ocupă cu artele plastice care invitau zâmbitori oamenii să vopsească două siluete umane. Iniţiativa le aparţinea studentului la grafică Vlad Iepure şi elevei Liceului de Arte din Satu Mare, Rolina Blok. După ce m-am amuzat de ce ieşea la acest happening am intrat în foaier unde Cornel Udrea, faimosul umorist, îşi lansa nişte volume. Niciodată nu am fost fanul lansărilor de carte deoarece e destul de ciudat să auzi vorbind nişte oameni despre lucruri pe care nu ai cum să le fi citit până atunci.

Dar ce a urmat pot spune că mi-a tăiat respiraţia. Deoarece de la intrarea în sală am fost şocat vizual de o scenă superb aranjată. Am deschis caietul program şi am găsit acolo informaţia care explica. Piesa ce urma să o vizionez tocmai fusese recompensată cu premiul Uniter pentru cea mai bună scenografie. Animale împăiate, mobile vechi, pianină, mărununţişuri aparent inutile, oate armonizate cu graţie dând senzaţia unui ambient angoasat şi o stare de descompunere. Despre asta era şi vorba în reprezentaţia Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ cu piesa „Herr Paul” scrisă de unul din marii autori germani de teatru Tancred Horst. Radu Afrim, cel care a regizat acest text scris în 1994 a reuşit să creeze din textul destul de dificil despre însingurare şi nebunie un spectacol strălucitor cu momente de coregrafie şi muzică. Remarcabili au fost protagonistul, interpretat de Cezar Antal, un actor complet care poate trece de la joc la dans sau cântat(cu vocea sau pianul) şi Andreea Gavriliu, care pe lângă rolul complet nonverbal al Anitei, un copil retardat, a excelat impresionând sala cu o scenă de balet.

Sursă foto: http://www.portalsm.ro

Pe seară la Muzeul de Istorie am asistat la un moment de relache al festivalului, admirând o paradă a modei de la începuturile timpurilor până în prezent, după care am trecut şi prin Muzeul de Artă (oricât de paradoxal ar părea există chiar două muzee în micul meu Sătmar) unde aveau loc câteva expoziţii. Cam aşa s-a încheiat seara de sâmbătă din punct de vedere cultural pentru că eu am reuşit în dulcele meu stil clasic să o continuu pe ritmuri de metale într-un bar de profil.

Duminică m-am îndreptat spre sala Studio unde se juca piesa „Interior” după Maurice Maeterlinck. Faimos autor belgian de expresie franceză, asociat în general mişcării simboliste, este câştigător al premiului Nobel în 1911. Ce este interesant la această piesă scrisă prin 1894 rămâne faptul că iniţial ea a fost destinată teatrului de marionete. Ceva din acest lucru s-a văzut şi în punerea în scenă realizată de tânăra regizoare sătmăreană Diana Dragoş. Un decor static, deprimant, personaje cu măşti şi un actor remarcabil, Mihai Dămăcuş pe numele său, interpretând rolul unui bătrân orb manipulat de nepoatele sale.

La proxima revenire vom mai afla cum se înghesuie publicul sătmărean la spectacolele din Capitală şi despre o mare actriţă a ţării noastre.