Feed RSS
Twitter
21.01.2010 
Sunt sigur că ştiţi despre cine vorbesc. Fiecare dintre noi trece prin asta zilnic, după părerea mea. Este vorba de acea persoană din maşină ce-ţi atrage atenţia în mod deosebit; o persoană ce o observi şi o analizezi atât timp cât eşti în maşină dar imediat după ce coborî nu mai prezintă niciun interes şi şi uiţi că a existat vreodată.
Mi se pare foarte interesant că ne uităm la o persoană şi o analizăm. Ne uităm la cum s-a îmbrăcat, încercam să realizăm tot felul de ipoteze şi să o încadram într-o tipologie umană în funcţie de haine. După aceea ne uităm la faţă, la ochi, la nas, la păr, la expresia generală a feţei. Ne imaginăm ce fel de persoană este şi la ce face după ce coboară din maşină.
Probabil că adesea ne imaginăm acea persoană ca o persoană cu tot felul de calităţi, ce face lucruri extraordinare. Sunt sigur că dacă am încerca să schimbăm măcar două vorbe, toată imaginea construită până atunci s-ar prăbuşi şi s-ar forma una ce reprezintă cu adevărat realitatea. În cazuri excepţionale când imaginea construită de noi este aceeaşi cu realitatea, se poate întâmpla ca din astfel de întrezăriri să se nască o relaţie de prietenie sau poate chiar ceva mai mult.
Am scris acest post pentru că sunt curios:
pai cam “ma gandesc la ce se gandeste acum, unde se duce, ce are in ghiozdan” :)). la faza cu free hugu’ ma gandeam la ce te gandesti ^_^. ca nah, si tu ai fost “tipu din tramvai/metrou”.
Lol. Eu am fost tipu’ d ela McDonald’s :))
Mi se intampla des sa ma uit atent la lumea din autobuz si probabil ca par o ciudata analizand asa un necunoscut. Incerc sa deduc ce fel de om e, unde invata, ce muzica asculta. Singura data cand am ajuns sa cunosc destul de bine un tip la care ma uitasem vreo 2 saptamani a fost o dezamagire.. destul de mare. Nu era deloc asa cum imi imaginasem. Nu imi placea ca persoana. Dar eram mandra de mine ca am ghicit doua chestii: scoala unde invata si genul de muzica pe care-l asculta :-”
Nasol cu dezamagirea, dar macar stiu ca poti confirma ce am spus :P Sunt tare curios cum ti-ai dat seama din ce liceu e :))
Hmm… aveam doua optiuni avand in vedere directia :))
Un liceu fff prost si unu bun :D Avea fata de om destept :-” ma rog.. de om care merge la un liceu mai bun :D
Ahh :P Pretty simple :D
Uneori inventez povesti despre oamenii din autobuz; unele foarte neplauzibile… Nu ma intereseaza cine stie cat legatura cu persoana reala :)
E mai frumos asa :D Nu esti niciodata dezamagita :P
Daca instinctul este destul de puternic, risti.. asa am ajuns prima oara intr-o croitorie :)
Nu ma prind :))
Am invitat-o la un cico si a spus ca alege ea locatia. Ghici ce? Si-a ridicat rochia pentru nunta :))
Ahh, nasol :)) Oricum, incercarea moarte n’are :P
haha, da.. dubioasa treaba cu tipii / tipele din mijloacele de transport. mi se intampla des. mai haios e cand observ de mai multe ori respectivii pe care eram convinsa ca n-o sa-i mai vad niciodata dupa ce cobor din respectiva masina.
nu intru in vorba deloc cu persoanele pe care le vad, admir, analizez in autobuz si asa, insa le creez tot felul de scenarii. la ce ma gandesc? pai. depinde cum sunt imbracati, ce atitudine au, cat de grabiti/inceti par, cat de preocupati sunt, eventual imi vine sa-i si urmaresc (mi s-a intamplat s-o si fac :))) reluandu-mi relativ repede drumul dupa aceea). sau ma intreb la cine se gandeste. :))
asta cu urmaritul ma amuza ;)) Acum ma gandesc ca poate si pe mine m-o mai fiurmarit careva, eu fiind tipuldin autobuz pentru persoana respectiva…
In afara de chetiile usual…de multe ori ma gandesc ceva de genu”ce dreaduri i ar iesi tipei\tipului aleia..sau nu i se potriveste cu fizionomia”…dreado-deprindere:)))
Interesant, recunosc ca nu m-am gandit niciodata cum i-ar sta cu dreaduri unei persoane din masina.
Daca e fata de cele mai multe ori imi imaginez cum i-ar sta vopsita bruneta,blonda,satena,roz :)) etc .
Si daca e baiat mi`l imaginez chel.
E destul de amuzant. :))
E foarte tare sa-ti imaginezi o blonda bruneta :P