Fără ideal – Henryk Sienkiewicz

Fără ideal - Henryk SienkiewiczFara Ideal” de Henryk Sienkiewicz – Editura Litera, Colecţia Nobel

Henryk Sienkiewicz, câştigător al premiului Nobel pentru Literatură în anul 1905, s-a remarcat în cariera sa datorită romanelor istorice, cum ar fi trilogia “Prin foc şi sabie”, “Potopul” şi “Pan Wotodyjowski”. Pe lângă interesul deosebit pentru domeniul istoric, acesta a dovedit şi cunoştinţe fine în psihologie, fiind la curent cu problemele sociale din acea perioadă. Astfel, a scris şi câteva romane social-psihologice, dintre care Fără ideal, un roman ce dezbate atitudini şi concepţii din mediul polonez şi nu numai. Acesta este cel de-al doilea roman din colecţia Nobel, publicat de Editura Litera.

Despre ce e vorba în Fără ideal?

Romanul, scris sub forma speciei literare de jurnal, ni-l înfăţişează pe Leon Ploszowski, personajul central cu care ne vom identifica pe tot parcursul lecturii. Acesta provine dintr-o familie bogată, cu un anumit statut în societatea poloneză de la acea vreme, care-i permite să călătorească şi să descopere diferenţele ideologice ale sfârşitului de epocă. Dorinţa sa de cunoaştere şi inteligenţa de care dă dovadă îl îndepărtează treptat de problemele vieţii, adoptând condiţia intelectualului, preocupat de artă şi literatura modernistă. Decide chiar să scrie în jurnal pentru a putea să îşi analizeze comportamentul şi trăirile.

Sienkiewicz ne arată pasiunea sa pentru psihologia feminină, odată cu apariţia celor trei doamne în viaţa lui Leon care vor avea un impact deosebit asupra gândirii sale.

Întors în ţară, acesta ia parte la o petrecere în familie unde o întâlneşte pe Aniela, tânăra perfectă de care se îndrăgosteşte şi căreia, la rândul lui, îi trezeşte anumite sentimente. Însă, la aflarea morţii tatălui său, Leon e obligat să părăsească ţara şi astfel, pe Aniela. Se îndepărtează de ea sufleteşte până la uitare, odată cu întâlnirea unei cunoştinţe mai vechi, Laura, o zeiţă a frumuseţii şi totodată, o narcisistă. Iubirea consumată dintre cei doi îl readuce pe Leon cu gândul la Aniela.

La întoarcerea în Polonia, află de căsătoria fetei şi astfel, se naşte războiul crunt cu propriile gânduri care îl macină într-atât încât se gândeşte la sinucidere. De multe ori, încercările sale de a-i dovedi iubirea sa Anielei şi refuzurile continue l-au îmbolnăvit. Atunci cea de-a treia femeie din viaţa sa, Klara, îşi arată afecţiunea, fiindu-i aproape şi îngrijindu-l, însă fără ca relaţia dintre ei să depăşească nivelul prieteniei.

Presiunile făcute de Leon şi obligaţiile morale ale Anielei îi generează acesteia frământări puternice, care, în cele din urmă, vor duce la un sfârşit tragic.

Ce mi-a plăcut la romanul Fără ideal?

Pentru un roman psihologic, alegerea jurnalului ca formă a relatării este cea mai potrivită, deoarece ne induce credibilitatea şi autenticitatea întâmplărilor. Privind doar din perspectiva lui Leon, ale cărui frământări sunt impresionante, ne determină să simţim fiecare schimbare pe care acesta o suferă şi să ne asumăm deciziile ca şi cum le-am fi luat de bunăvoie.

Tot sub forma jurnalului, autorul reuşeşte să construiască eroul foarte clar, având o textură bine definită. Îndepărtat de problemele tradiţionale din societate, Leon se orientează către o problemă mult mai apăsătoare – iubirea, şi bagajul cu care vine aceasta. Lovit de sentimentele profunde pe care i le poartă Anielei, eroul este adeptul analizei “firul despicat în patru”, gândindu-se constant la situaţia din prezent şi “ce-ar fi fost dacă”. Jocul acesta este atât de fin conturat, încât uneori te bufneşte râsul ironic, fiind uimit de cât de adânc a măsurat autorul situaţia.

De asemenea, insistând asupra construcţiei romanului, mi-a plăcut enorm continuitatea evenimentelor, structura sa amintindu-mi de piesele unui puzzle – perfect îmbinate, ca în sfârşit, să creeze o unitate desăvârşită. Drama eroului nostru prezintă condiţia intelectualului veşnic neîmplinit în dragoste, căruia orgoliul nu îi permite să înţeleagă şi situaţia femeii, dar care este pregătit să găsească mii de interpretări pentru orice gest al ei. Crede că i se cuvine totul, iar atunci când reacţiile ei nu sunt cele planificate de el, se lasă profund afectat.

De ce recomand Fără ideal?

Recomand Fara ideal deoarece afirm cu cea mai mare sinceritate că este cel mai bun roman psihologic pe care l-am citit vreodată. Disecţia pură şi profundă asupra sentimentelor şi trăirilor eroului, alături de forma jurnalului sunt atât de bine întocmite, încât ai impresia că eşti parte din personaj şi suferi alături de el.

Este un roman natural ca structură, care lasă deoparte paginile umplute cu descrieri şi te împinge în mintea unui intelectual ale cărui gânduri sceptice îţi pun la încercare propria bază a gândirii. De aceea, îl recomand nu neapărat pentru acţiune, cât pentru felul în care un gând sau o idee este luată şi întoarsă pe atâtea faţete, încât rămâi de-a dreptul uimit.

Distribuie:

Nicoleta Vasile

De câţiva ani am învăţat că, uneori, este bine să îţi înfrângi temerile şi să faci ceea ce nu ai fi crezut că ai putea. Am ajuns să scriu despre cărţi şi filme, să îmi exprim gândurile, să fac ceva din pasiune şi, printre altele, să construiesc amintiri alături de noi prieteni.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.