08.Nov.2011 / Părere / 365 vizualizări /
Evoluţia culturii în timp. De la tăbliţă, la… tăbliţă!
Am purtat de curând o discuţie despre viitorul culturii tipărite, dar mai ales despre cel al culturii digitale. Stând sa reflectez asupra subiectului, am realizat că eu nu-mi pot duce viaţa fără a accesa internetul. Aşadar, nu mă pot dezvăţa de accesul la o cultură digitală. De altfel, mi-am cumpărat acum ceva vreme un Kindle pentru a purta în geantă o bibliotecă întreagă.
Sunt mulţi oameni care spun că nu pot renunţa la pix şi hârtie, la cărţile tipărite, la mirosul ziarului abia tipărit şi la revista preferată. Dar nimeni nu le-a cerut asta. De-a lungul timpului, cultura s-a dezvoltat în funcţie de posibilităţile tehnologice ale vremii. Iniţial oamenii au scris pe tăbliţe de piatră, apoi au ajuns să descopere hârtia, şi tot aşa până când s-au descoperit calculatoarele şi alte tehnologii.
Cu alte cuvinte s-a trecut de la tăbliţă la… tăbliţă.
Pe de altă parte, există şi oameni care susţin că ei nu se pot despărţi de toate dispozitivele prin care au acces la informaţiile referitoare la viaţa cotidiană. Nu-i condamn, dar sunt convinsă că, în cazul în care li se va descărca iPad-ul sau tabelta Samsung, se vor duce la chioşcul de ziare să citească varianta tipărită a cotidianului preferat.
La “doar 18 ani”, consider că cele două culturi nu pot exista una fără cealaltă. Cred că este importantă păstrarea unei minime culturi tipărite pentru a exista o bază în dezvoltarea unor noi culturi.
Da! Vreau să pot citi în continuare cele mai frumoase romane în variantă tipărită, dar îmi doresc, de asemenea, să pot avea acces şi la o arhivă de cărţi în format digital, pe care să o iau cu mine oriunde mă duc.
Voi cum credeţi că vor evolua lucrurile şi ce părere aveţi despre evoluţia rapidă a culturii digitale?
