Eliza Graves (2014)

Azilurile destinate bolnavilor psihici au reprezentant în secolele XIX-XX sursa unor tratamente inumane și a unor povestiri îngrozitoare despre relațiile dintre pacient și medic, rezultate din incapacitatea specialiștilor de a înțelege sau interpreta diferite simptome.

Eliza Graves sau Stonehearst Asylum, așa cum mai este intitulat filmul regizat de Brad Anderson, încearcă să pună în evidență defectele unui sistem atroce, de care mulți au uitat, presărat cu momente de suspans și o nuanță fadă de romantism.

Eliza Graves (2014)

Sinopsis

Edward Newgate este un medic tânăr, proaspăt absolvent al Universității Oxford, care intenționează să lucreze la Stonehearst Asylum, destinat celor considerați dereglați din punct de vedere psihic. Acesta este întâmpinat cu căldură la sosirea sa, de către doctorul Lamb și stafful său, din care face parte și o fascinantă femeie pe nume Eliza Graves.

Între Edward și Eliza apar repede momentele de gingășie, atracția dintre cei doi fiind naturală și inexplicabilă în același timp. Aceasta, dar și metodele moderne de tratament ale dr. Lamb, par să-i fie prielnic tânărului până în momentul în care ajunge să facă o descoperire macabră, care va releva că nimeni și nimic nu este ce pare a fi.

Eliza Graves (2014)

Despre Eliza Graves

Bazat pe scurta narațiune a scriitorului american Edgar Allan Poe, “The System of Doctor Tarr and Professor Fether”, Eliza Graves adoptă rapid tema “nimic nu este ceea ce pare a fi” și ține strâns de ea până la sfârșitul filmului. O temă ce este omniprezentă pe tot parcursul celor 112 minute ale producției și care acaparează atât conflictele principale cât și pe cele secundare ale poveștii.

Din păcate, punerea în joc a acesteia nu se ridică la nivelul așteptărilor spectatorilor, oferind prea puțin suspans și un sfârșit fad, ușor previzibil. Aspecte pe care regizorul a încercat să le mascheze în spatele unei povești romantice forțate și neconvingătoare, dintre un tânăr medic și o frumoasă pacientă, ce se confruntă cu proprii săi demoni.

Eliza Graves (2014)

Ceea ce salvează filmul este aerul gothic și scenografia victoriană, pacienții internați la Stonehearst Asylum fiind desprinși dintr-un spectacol de circ horror. Aceștia dau dovadă de puțin umor negru, dar multă nebunie și nonsens, oferind astfel momente ce ridică curiozități celor care urmăresc show-ul oferit.

DSC_6620.NEF

De asemenea, există și o ușoară tentă horror, slab exploatată, legată de tratamentele des folosite în astfel de “cămine” celor care sufereau de “boli psihice” precum isteria, homosexualitatea sau nimfomania. Terapiile în acea peroadă (sec. XIX-XX) au încălcat grav demnitatea umană și au reprezentat abuzuri grave, pacienții fiind folosiți drept cobai pentru ideile sinistre ale doctorilor psihiatri, în încercarea celor din urmă de a rezolva probleme pe care nu puteau să le înțeleagă.

Legat de acest capitol, Eliza Graves reușește să impresioneze prin prezentarea unor metode mai contemporane de abordare a problemelor de natură psihotică, fără să uite însă de minusurile de care dau dovadă și aceste ultime soluții.

DSC_1314.NEF

Concluzie

Eliza Graves este departe de ceea ce s-a dorit a fi și anume un thriller psihologic, umoristic și macabru, dar rămâne o încercare onorabilă de a aminti de abuzurile comise de medicii psihiatri împotriva pacienților pe care-i aveau în grijă.

Eliza Graves va fi lansat în cinematografe pe 14 noiembrie și este distribuit în România de InterComFilm. Vizionare plăcută!

Distribuie:

Mihai Cosmin

Am început să scriu din curiozitate, iar această curiozitate s-a transformat rapid într-o obişnuinţă. Acum obişnuinţa a devenit o pasiune și mi-am propus să mă bucur cât mai mult timp de ea.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.