30.Apr.2009 / Uncategorized / 544 vizualizări /

Educaţi-vă copiii!

Ieri seară, la mine în liceu a venit trupa de teatru a lui Dan Puric şi ne-a încântat cu piesa Contraste. Despre ea scriu un pic mai jos. Mai întâi aş dori să scriu despre ceva ce m-a enervat foarte tare şi dacă nu scriu aici nu mă simt bine!

În primul rând, elevii liceeni nu au fost decât vreo şase în sală! Da, nu aţi citit greşit! Doar ŞASE! Asta, bineînţeles, pentru că biletul costa 5 lei şi dacă nu e moka, nimeni nu vine, că deh, mai degrabă işi cumpără nişte ţigări!

În al doilea rând (care e mai grav), a venit o clasă de a 6-a sau a 7-a (nu ştiu exact şi sincer nici nu mă interesează), formată din nişte elevi ce efectiv ne-au făcut de râs! Da, în acea seară a fost prima (şi sincer sper ultima) oară când mi-era ruşine că fac parte din acel liceu. Aceşti copilaşi “drăgălaşi” au început să se manifeste cam ca la zoo. Ţipau, se băteau, râdeau cu gura până la urechi… în timpul piesei! În ciuda tuturor observaţiilor, nu doreau sub nicio formă să înceteze.

Domnul Richard Bovnoczki, unul dintre cei doi actori, a trebuit să se oprească din interpretat şi să îi roage pe aceşti elevi să înceteze sau să părăsească sala, promiţându-le returnarea banilor. Ameninţate, “micile fiare” au încetat şi piesa a continuat normal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat.

Şi să nu credeţi că am de gând să ma iau de aceşti copii. O, nu! Vă zic eu cine e de vină aici: părinţii! Da, părinţii care au impresia că pot să işi crească copiii doar oferindu-le cadouri şi dându-le bani. Părinţii care uită să le dea copiilor lor o educaţie. Uită să îi înveţe cum să se comporte într-o sală de teatru.

Cel mai urât m-am simţit atunci când l-am auzit pe unul din oranizatori, la sfarşit, zicând: “Am crezut că aici sunt mai civilizaţi! Este prima şi ultima dată când mai venim aici!“. Atunci am încercat să îi explic că aceştia sunt elevii mai mici, că nu toţi suntem aşa… Dar nu cred că a mai contat!

Acum să revin la piesă. Este un spectacol de pantomimă si dans creat şi jucat de către Richard Bovnoczki şi de Dana Cavaleru, durată 50 de minute. Este inspirat din “Cântăreaţa Cheală”, de Eugen Ionescu, în care este evidenţiată degenerarea umană şi a relaţiilor interumane. În linii mari, în piesă este vorba de un bărbat şi de o femeie ce se trezesc în acelaşi pat şi pe parcursul piesei ajung să se cunoască. Foarte frumos interpretată, cu unele momente amuzante, piesa mi-a plăcut foarte mult şi o recomand tuturor!