11.Jan.2012 / Părere / 98 vizualizări /
Ediţie specială NG dedicată Revoluţiei din 1989
În luna decembrie a anului trecut, National Geographic România lansa o ediţie specială a revistei, dedicată evenimentelor desfăşurate în luna decembrie a anului 1989.
Fără să aud prea multe despre revistă, am văzut-o într-o zi în vitrina unui chioşc de ziare şi mi-a atras atenţia. Într-un format deosebit, revista este dedicată celor aproximativ 100 de fotografii ce sunt mărturii ale Revoluţiei din România.
M-a surprins modul în care această revistă şi-a făcut debutul. După primele fotografii prezentate, autorul primului text ne spune astfel:
Copiii învaţă la istorie mai multe despre revoluţia de la 1848 decât despre cea din 1989. Despre revoluţia din decembrie există o bogată literatură, totuşi persistă multe confuzii şi se perpetuează aşa zisele mistere ale revoluţiei.
Primul paragraf m-a făcut să realizez că cele spuse mai sus sunt adevărate. La şcoală nu am învăţat mai nimic despre revoluţie. Aşa cum este firesc, fiecare om îşi spune propriul punct de vedere legat de revoluţie, dar marea majoritate a profesorilor evită acest subiect.
Niciodată nu am avut ocazia să învăţ despre cele petrecute la Revoluţia din 1989 aşa cum am făcut-o acum, dintr-o simplă revistă. Cei care au conceput-o au adus aproape de noi o serie de mărturii ale evenimentelor petrecute atunci pentru ca fiecare din noi să putem să ne conturăm o idee despre ce a însemnat decembrie ’89.
După părerea mea, dacă vezi ceva dovezi, ai şanse mai mari să înţelegi ceea ce s-a întâmplat la acel eveniment, mai ales dacă nu ai fost martor. Şi eu cred că este important să cunoaştem. Mai ales noi, cei tineri. De ce?
Pentru că încă din primele pagini sunt prezentate statistici despre revoluţionarii morţi. Nu numai oameni în toată firea, ci şi elevi şi studenţi care la 17, 18, 19 ani au luptat pentru a salva o naţiune.
Poate doar instinctul că fac ceea ce trebuie şi dorinţa de a ajunge la o stare de bine îi mâna pe cei tineri să meargă cu capul înainte şi să nu se gândească de fapt la pericole.
În revistă, fiecare autor care a contribuit la realizarea proiectului şi-a scris propria poveste. Astfel că am aflat cum s-a ajuns de la eliberarea de comunism a primului oraş din România (Timişoara), la organizarea unui haos general şi menţinerea unei stări de teroare.
De altfel, s-au prezentat şi câteva urmări ale terminării Revoluţiei, ale recunoaşterii revoluţionarilor, precum şi o schiţă a venirii la putere a lui Ion Iliescu. Dar, odată cu eliberarea ţării, s-au numărat şi victimele şi s-a început construirea Cimitirului Revoluţiei.
Deşi poate fi considerată o altă poveste despre comunism, eu una am simţit că parcă mi s-a mai luat o pojghiţă de pe ochi şi am putut înţelege, într-un alt mod, ce au însemnat evenimentele din ’89 pentru noi.
Sper ca măcar o parte dintre voi să aveţi aceeaşi curiozitate de a vedea cu ochii voştri o parte din fotografiile Revoluţiei şi să vă doriţi să aflaţi care a fost ideea ce a stat la baza eliberării ţării. Cred că este important să ştim de unde s-a plecat, unde s-a ajuns şi încotro ne îndreptăm.
Chiar dacă am găsit cu greu un exemplar al revistei la chioşcul de ziare, încă sper să nu fie prea târziu pentru a vă procura şi voi unul. Chiar cred că merită citit!
