Undeva în jurul orei 16:00 în faţă la Teatrul Naţional Bucureşti era linişte. Brusc, un tip cu o trompetă a început să “cânte” şi să ceară o furtună. Lumea era şocată.

“Să fie vuiet, să fie furtună, să fie papucime!“. Şi spaţiul verde din faţa teatrului s-a umplut de oameni ciudaţi care aruncau cu papuci. Cu rândul au căzut pe gazonul precurăţat de rezidurile maidanezilor. Un bodyguard a venit să inspecteze “morţii”. Văzând că de fapt erau în regulă a început şi el să ţipe: “Ce-i cu voi aici, se uită lumea! Ridicaţi-vă!“.

La următorul semnal s-au ridicat cu toţii şi au dispărut. Bodyguardul nu a înteles nimic. Trecătorii au zâmbit sau au râs isteric… iar apoi oraşul şi-a reluat monotonia tipică.

Aici e echipa noastră (o parte, adică). Cristi, Patty şi Pitic. Şi Luiza. Aia mică.

Pozele via: Zero şi Ziarul Cotidianul.
Montaj video făcut de Adrian aici.