În ciuda micilor întârzieri “de trafic” virtual, am reuşit în sfârşit să îl prezint pe primul “intervievat”. Aşadar, el e Rădulescu Dragoş Laurenţiu şi are 20 de ani. Chiar dacă jucăm acest joc după propriile reguli, Dragoş m-a provocat, astel că am decis să împărţim întrebările. Continuarea o puteţi vedea şi singuri.

Despre Dragoş: Datorită iniţiativei, probabil că aş avea multe de învăţat de la tine. Mi-ai oferi destule răspunsuri, sunt sigur de asta. E greu să vorbesc despre mine altfel; să arunc nişte cuvinte virtuale spre nimeni şi nimic. Nu-mi ard degetele pe tastatură de nerăbdare dar am eforia posibilei descoperiri a semenilor. Sunt inhibat, furios, complexat şi invidios. Nu crezi că ar fi mai uşor să-ţi iau eu ţie interviu?

1. Ce te face să crezi că ai avea multe de învăţat de la mine?

Dragoş: Îmi place să cred că avem ceva de învăţat de la fiecare om, în special de la cei pe care-i judecăm şi-i respingem; pe care-i considerăm nedemni. Sunt sigur că nu se aplică în cazul tău. Nu cred că greşesc atunci când spun că ai un spirit boem, în toate sensurile cuvântului. Probabil că şi inconştientul meu joacă un rol important în încadrarea individului.

2. E ceva care te fascinează la oameni? Dacă da, ce?

Dragoş: Totul e fascinant la oameni. Ce mi se pare interesant într-adevăr este modul în care toţi şi fiecăruia dintre noi ne este frică de ceilalţi şi în acelaşi timp avem încredere deplină în ei. Societatea asta…

3. Ce te inhibă?

Dragoş: Înclinarea oamenilor de a rutiniza şi a reduce complexitatea vieţii la anumite aspecte simple. (vezi piramidele psihologice)

4. De ce nu poţi să renunţi la complexe?

Dragoş: Complexele nu ar exista fără factorul social. În cea mai mare parte a timpului le ignor dar când consider că e nevoie încerc să mă folosesc de ele. După o anumită dezvoltare spirituală, este mai mult vorba de “vrut” decât de “putut”.

5. Zi-mi un moment care ţi-a afectat starea emoţională (dacă tot vorbeai de entuziasm).

Dragoş: Toate trăirile mele şi ale celor din jur îmi afectează starea emoţională; am un caracter empatic şi pun pasiune în tot ce fac.

6. Eşti student?

Dragoş: Da, sunt student la Istorie, Universitatea Bucureşti.

7. Ai vreun sfat pentru cei mai mici ca tine?

Dragoş: Sfatul meu pentru cei mai mici este să nu le fie frică de succes şi să nu renunţe vreodată la ceea ce-şi doresc, oricare ar fi sacrificiul.

N-am spus ceva foarte clar, nu? Câteodată am darul politicienilor de a vorbi mult şi a nu spune nimic. Şi acum, întrebările mele:

1. Ce a determinat această iniţiativă? Care este scopul ei?

Froggy: Nici eu nu ştiu. Cred că am vrut să facem un experiment. Să văd mai apoi cum şi dacă reacţionează oamenii la o astfel de iniţiativă, plus că e şi un exerciţiu pentru mine. Un exerciţiu de a deveni mai bună. Intodeauna mi-am dorit să pot să exploatez oamenii la adevărata lor valoare, indiferent că scrii despre ei sau că îi laşi să-ţi vorbească într-un interviu. Mie una mi se pare absolut fascinant.

2. Cum te porţi cu cei din jur? Descrie un moment de slăbiciune/răutate.

Froggy: De obicei îmi place să cunosc oameni noi, deşi când mă uit la mulţi dintre prietenii mei, catedata am impresia că nu sunt îndeajuns de sociabila. Recunosc, sunt mai reticentă la început, însă cred că e o metodă foarte bună de autoapărare, mai ales că mă implic emoţional destul de repede. Când sunt rea…? Hmmm, cred că atunci când vreau să rup legătură cu anumite persoane (din diferite motive). Da, cred că ăsta e unul dintre momentele mele de răutate şi nepăsare. Slăbiciune…? Am numeroase momente de slăbiciune, şi cred că asta se observă cel mai bine când am tendinţa nebună de a recidiva.

4. Cum îţi exprimi/reprimi furia?

Froggy: Am reuşit să învăţ să-mi controlez furia destul de bine. Nu-mi place să arunc nimic sau să înjur. De obicei furia mă deprimă, de aceea încerc să o înlătur cât mai repede (deşi uneori nu e neapărat cel mai uşor lucru pe care poţi să îl faci).

5. Ce înţelegi prin relaţie interumană? Ce rol are intimitatea faţă de sine în această relaţie?

Froggy: Relaţie interumana=socializare, sentimente. După cum spuneam sunt mai reticentă, poate şi pentru că uneori am nevoie de spaţiu. Sunt o tipa care deoseori gândeşte de prea multe ori înainte să facă ceva, deci am nevoie de timp pentru mine înainte de a da totul pentru ceilalţi.

6. Ce te inspiră?

Froggy: Mă inspiră marea, apusul, răsăritul, oamenii, ciocolata şi zilele de vară în care stai dormitând pe plajă sub cerul liber. Mă inspiră prietenii mei, lucrurile drăguţe, momentele în care simţ că răbufnesc (de furie, de atâta dragoste, de zâmbete).

7. De ce blog? Prin ce altă formă de cultură îţi verşi amarul?

Froggy: Nu mi-am făcut blog ca să răbufnesc, ca să-mi vărs amarul. Nu obişnuiesc să-mi povestesc viaţa acolo, şi dacă o fac ,îmi place să o fac subtil. In my way. Pentru că asta mă caracterizează. Îmi place încă să-mi ţin blogul pentru că pentru mine e un exerciţiu de scris. Îmi place să-mi îmbârlig sentimentele în cuvinte frumos desenate pe hârtie. În rest, mă închid în mine sau plâng. Nu e o formă de cultură, însă îmi face bine.