Din lumea necuvântătoarelor – 9

Eu simt. Eu simt orice atingere. Eu simt orice mângâiere. Eu simt orice lovitură. Simt căldura. Simt frigul. Simt soarele. Simt briza. Simt ploaia, zăpada, grindina. Simt un smoc de scrum alungat greşit din ţigară. Simt arşiţa de vară. Simt pipăitul subtil al alteia ca mine. Simt materialul cearsafului. Materialul bluzei. Materialul husei de pernă. Simt apa, crema, buzele, bumbacul, foaia. Simt tot ce ating. Pielea.Â
Â
Prin mine – şi tu. Prin mine şi tu simţi apa, crema, buza, ploaia, cele 40 de grade de august, sau ploile mărunte de început de toamnă. Prin mine simţi alintul “lui“ sau gâdilatul “ei“, sau poate invers. Prin mine te laşi fript de ulei încins (după ce faci o mutră speriată şi îndurerată, uiţi), prin mine te laşi străpuns de ace atunci când cosi (o picătură de sânge iese, tu o sugi şi cosi mai departe), prin mine îţi simţi vânătăile, le urmăreşti trecerea din galben – verzui în violet şi apoi la loc, până se reface rozul meu, rozul pielii. Prin mine pipăi prin întuneric zidul din scara blocului căutând lumina, prin mine cauţi broasca uşii – tot pe întuneric. În mine uneori îţi scrijeleşti cele mai importante simboluri, însemnându-mă pe viaţă, subtiandu-mă cu freza, chinuindu-mă cu ustensile ascuţite pentru a-ţi face o promisiune că acele simboluri însemnate vor conta mereu pentru tine.
Â
Împreună mergem peste tot, noi doi, tu şi cu mine. Întotdeauna, zi şi noapte, din primele zile ale concepţiei tale. Te-am văzut deci încă de dinainte de mama ta sau de doctorul care a ţipat “E puţă!“. Îţi ştiu toate secretele, îţi ştiu semnele din naştere – doar sunt ale mele, îţi ştiu fiecare cicatrice, fiecare aluniţă, fiecare zgârietură. Sunt străbătută de toate firele tale de păr (sunt tare multe; poate ar trebuiÂ să te epilezi), eu primesc toate palmele pe care le primeşti, când cazi… mă doare siÂ pe mine.