Din culisele unui artist – Tudor Chirilă (Intro mini-serie)

Ceea ce urmează este un text narativ realizat folosind tehnica rememorării, a uneia dintre cele mai frumoase întâmplări petrecută până în prezent. Întâlnirea cu oameni de valoare şi mai ales cu idolul pe care îl admir şi îl stimez de câţiva ani încoace. Îmi doresc să împărtăşesc această istorisire cu voi, fanii Vama şi ai omului Tudor Chirilă.

Voi structura acest articol precum o piesă de teatru, o piesă de teatru ce s-a jucat şi se va mai juca, poate, la nesfârşit într-un alt timp, dimensiune, pe scena vieţii.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Intro mini-serie)
Portret Tudor Chirila realizat de Nicu Liviu

Vama said: “Ofer un loc lângă mine la repetiţiile de lumini de la O lume pe dos. Celor care sunt pasionaţi de teatru. E o experienţă interesantă plus că aveţi şansa de a rămâne în echipa noastră ca asistent de producţie.” (28 Februarie, facebook fanpage)

Pentru participare era necesar să trimitem un mail care să conţină CV-ul şi scrisoarea de intenţie. Repetiţiile aveau loc într-o miercuri şi într-o joi, zile ce aveau să devină cele mai frumoase pentru mine.

Aşa a început experienţa culturală, care va rămâne întipărită în memoria mea afectivă, dincolo de vârstă. Am aplicat pentru că mi-am dorit să descopăr tainele actoriei şi regiei, pentru că voiam să-l cunosc pe omul Tudor Chirilă, nu doar pe actorul şi solistul trupei Vama. Admit că nu speram să am vreo şansă de reuşită pentru ca visul care începuse acum 3 ani să se împlinească.

Mă gândeam că printre atâţia tineri inteligenţi şi frumoşi în interior (DA, România în ciuda abisului spre care tinde să se avânte, are adolescenţii ei nebuni, care încercă să schimbe ceva, să găsească un refugiu al faptelor bune, al libertăţii de exprimare, al unei lumi noi, mai bună, mai optimistă şi mai solidară), e imposibil ca eu să fiu aleasă.

Mi-am spus ” Trebuie să încerc! Fără să încerc nu voi putea afla niciodată răspunsul. Dacă ar fi fost un miraculos “DA” în locul unui banal “nu”? “

În grabă am reuşit să-mi adun gândurile şi să-mi pun sufletul la rece pentru a-mi putea găsi verbul care să reflecte adevărul şi intenţiile mele cele mai sincere. Am trimis mail-ul respectiv şi am plecat cu gândul de la acest subiect ca să nu traversez stări de nelinişte, nerăbdare, frământare.

A doua zi, aşa cum obişnuiesc în fiecare dimineaţă, am verificat inbox-ul şi am găsit o scrisoare electronică, de la Carina Sava, PR manager, cu subiectul “Voluntariat Vama” . Am deschis-o cu emoţie şi am răspuns imediat la propunerea prezentată. Mare mi-a fost mirarea când am citit răspunsul:

Mă pregăteam să-ţi scriu că Tudor te-a ales să participi la repetiţiile de mâine şi poimâine de la O lume pe dos. Sper că eşti disponibilă între 10:00 şi 16:00.
O zi frumoasă,
Carina

Cum pot să vă descriu o stare, cum pot să vă mărturisesc în cuvinte că era cel mai frumos “Mărţişor spiritual” pe care îl primisem vreodată?

Mi-a explodat inima de fericire şi am început să-mi strig bucuria (i-am speriat pe ai mei, poate că ei nu auziseră în 18 ani, ţipătul acela). ”Inima mi-era bombă! Explodam!” Mi-am reamintit ce înseamnă fericirea şi ce stare de bine îţi induce. Zburam. Mi s-a bucurat inima. Eram departe, undeva, unde nimic şi nimeni nu-mi putea umbri sau lua acea fericire, era doar fericirea mea. Şi nu a fost una de moment. Scriu aceste rânduri şi fericirea mă însoţeşte. E lângă mine. O simt. E în mine, mai bine zis, şi nu am de gând să o las să mai plece vreodată. Mă refer la fericire în general. Cred că abia anul trecut ne-am cunoscut cu adevărat. Acum mi-e prietenă, simt o legătură specială între noi două.

Am început a doua zi cu emoţie şi “teamă” de inedit şi de ce ar fi putut să mă aştepte. Mi-am luat inima în dinţi, am păşit în “necunoscut” şi am redescoperit mediul de care mă îndrăgostisem cu ceva timp în urmă, faţă de care am şi voi continua să am respect şi deschidere – TEATRUL.

Am ajuns la ArCub şi m-am îndreptat cu paşi grăbiţi, dar temători, către sala de repetiţii. Mi se părea ireal, pentru că nu puteam realiza dacă visul pe care l-am purtat atâta timp cu mine se implinea “când băteam din palme şi când clipeam” sau era doar o fantasmagorie ce uneltea împotriva raţiunii mele?

Am intrat. Fiori mă înconjurau şi mă apăsau ca şi cum o forţă mai puternică decât mine, apăsa cu ardoare şi asprime pe emoţiile mele şi le intensifica din ce în ce mai mult. În sală era o atmosferă încărcată de griji şi de dorinţă de a atinge perfecţiunea. Cum ar fi spus Salvador Dali:
“- Nu vă temeţi de perfecţiune! N-o s-o atingeţi nicicând!” şi totuşi merită încercat.

Mi-am găsit un colţ de loc şi m-am sprijinit, în speranţa că inima nu-mi va sări din piept şi se va urca pe scenă, pentru a da o reprezentaţie ce m-ar fi ruşinat. Am reuşit să o calmez şi am dat cu ochii de Tudor Chirilă, ce încerca să facem cunoştinţă. După introducerile de rigoare şi câteva glume ce au detensionat atmosfera (una dintre ele:”Tu scrii la site-ul acela ce nu mi-a dat nici până acum drepturi de autor!”) şi m-au făcut să mă simt mai în largul meu, am ocupat un loc în sala goală.

Era impresionantă prin poveştile de viaţă, pe care, probabil, mulţi şi le-au spus acolo, le simţeam cum îmi picurau în suflet şi mă dezinhibau. Sunt o persoană deschisă şi sociabilă, însă, în acele momente, cred că nu puteam depăşi bariera aceea între înalt si jos, o barieră pe care imaginaţia mea infantilă o crease, pentru că nu era deloc aşa.

Va urma.

Distribuie:

2 Comentarii

  • Reply 17.June.2011

    Catalin

    Nice one.Ne tii in suspans!!!!

  • Reply 23.June.2011

    Laura

    Foarte buna ideea de a-l publica sub forma unei mini-serii, de asemenea foarte bine realizat, si motivant in acelasi timp <> foarte bine punctat !

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.