Din culisele unui artist – Tudor Chirilă (Actul II/III)

ACTUL II – CONCERTUL VAMA

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

VAMA (Tudor Chirilă-voce; Eugen Caminschi-chitară; Gelu Ionescu-clape; Lucian Cioargă (Clopo)-tobe; Dan Opriş (Prepe)–bass) a susţinut un concert în care a explodat primăvara sufletelor noastre, în noaptea de 4 spre 5 martie într-un club bucureştean, True Social Club (destul de nou, aflat în Centrul Vechi al capitalei).

I-am regăsit la fel de binedispuşi şi voioşi, descătuşaţi de inhibiţii şi cu doza lor optimă de, “nebunie”.

Clubul a fost plin până la refuz, oamenii erau extaziaţi, şi-au recăpătat puterile, s-au trezit din hibernarea culturală a iernii şi s-au reîntâlnit pe mesajul transmis de muzică.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

Tudor a “regizat” o intrare spectaculoasă, s-a avântat către scenă, grăbit să-şi încânte fanii, oferindu-le două ore de curgere “vâscoasă” a reveriilor lor, domolindu-le nevoia organică de a devora spiritul hranei sufleteşti.

La fiecare concert Vama mă regăsesc şi uit dacă trăiesc în trecut, prezent sau viitor, mă invadează amintirile, iar timpul se dilată precum în grandioasa operă a lui Salvador Dali “The Persistence of Memory”.

Sunt momente în care parcă uiţi că Pământul se roteşte, că există Univers şi că suntem muritori. La fiecare concert Vama trăiesc această stare şi mă transpun, parcă nu mai sunt eu, parcă o nouă fiinţă lipsită de grijile “oraşului ce-mi mănâncă nervii şi sufletul”, lipsită de principii şi de frivolitate mă acaparează, pune stăpânire pe inima mea şi devin un animal social.

Pe parcursul serii, a existat o comunicare non-verbală prin intermediul muzicii (părea că este injectabilă), ce-ţi bloca raţiunea, dar permitea contactul sufletelor. Parea o reuniune între oameni cunoscuţi, dar totodată necunoscuţi ce-şi lăsau sufletul să danseze şi să zburde prin încăpere, socializând şi închegând prietenii sublime, de scurtă durată.

“Am jucat rolul” voluntarului şi am simţit că fac parte din familia şi echipa Vama. A fost o senzaţie plină de necuvinte, mai pline de înţeles decât un ocean de rostiri alese. Barierele s-au ridicat şi graniţele au dispărut, ne-am obişnuit noi cu noi şi între noi.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

Nu ne-am simţit singuri şi ne-am eliberat energiile pozitive interacţionând în lumea noastră, în oraşul nostru nou, reclădit conform proprilor noastre gânduri. O lume ce se plăsmuieşte ori de câte ori ne întâlnim la concertele Vama, nu ştim cum arată, ştim doar să o consolidăm identic cu cea anterioară. Am plutit, ne-am dezbrăcat de griji şi probleme, fără a fi deranjaţi de “nuditatea” minţii noastre.

Cântecele Vama Veche ne-au reîntregit şi ne-au ajutat să rememorăm trăirile pe care fiecare le-a avut în perioadă aceea de repaos, amintindu-ne de tinereţea sufletului nostru, reîntinerindu-l pentru câteva clipe.

După pauza de câteva minute, membrii trupei Vama au revenit în postura de mesageri ai campaniei demarate de Asociaţia “Salvează Vieţi” pentru cauza copiilor bolnavi de cancer din România.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

Putem visa că salvând o viaţă în viaţa noastră ne câştigăm dreptul să dăm viaţă, ne putem permite un loc pe această lume, un loc meritat. Copiii bolnavi au destinul asemănător cu cel al unei “cartite”. Ei au o “viaţă paralelă” cu a noastră, în “încercarea” lor istovitoare de-şi face un drum către oras pentru “a se intalni” cu sănătatea.

Însă, “de fiecare dată asfaltul” îi opreşte – obstacolele ce-i împiedică să iasă la lumină, rămânând în întuneric, înlăcrimaţi, depărtându-se de viaţa normală. Dar, cu ajutorul nostru, ei pot continua să “sape”, să-şi croiască drum către a fi om, către noi, să ne trezească pentru ca apoi să le redăm dreptul de a trăi.

Melodiile au curs precum sângele prin vene, au “alergat” prin sufletul nostru. Seara s-a încheiat pe acordurile melodiei “Cârtiţa” ce ne-a purtat din abis spre cer, iar apoi ne-a aşezat uşor pe caldarâmul urban, lăsându-ne să ne trezim din visarea senină.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

Pentru mine, sfârşitul concertului a fost marcat de un gest care m-a electrizat, o energie care încă vibrează, dincolo de cuvinte. Era “gestul adolescentilor” prin care ei îşi iau la revedere. A început printr-un schimb de priviri prieteneşti şi a fost trimis imaginar prin atingerea buzelor cu vârful degetelor. Eu, într-o clipă de curaj, l-am retrimis şi el a fost prins şi aşezat cu grijă, de către Tudor, în regiunea sufletului; atunci am înţeles că trebuie “să nu uit(i) de inima mea (ta)”.

Din culisele unui artist - Tudor Chirilă (Actul II/III)

Personal, voi fi întotdeauna recunoscătoare trupei Vama pentru că oamenii săi, m-au învăţat să nu-mi las sufletul să părăsească “frumosul” şi să piardă bătălia cu lumea rău intenţionată.

“În viaţă există momente în care chipul unui om obişnuit şi «frumos» nu este vizibil, nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă şi poate căpăta o aură de cvasidivinitate exact cum s-a petrecut în acele clipe, printr-un gest mic, iar gestul ăla pentru tine este izbăvitor şi îţi persistă în suflet toată viaţă,ca o Icoană” (Citat îmbinat Elizebeth Gilbert şi Dan Puric)

Mai multe poze aici.

În curând actul III!

(Pentru a citi mai multe despre această mini-serie, intraţi aici. De asemenea, puteţi găsi primul act al mini-seriei aici.)

Distribuie:

Comentariile nu sunt acceptate.