27.Feb.2010 / Uncategorized / 765 vizualizări /
Dilemele unui abonat RATB: Vara trecută, pleonasm, bere culturală
Nu pot să înţeleg uneori ce este în capul organizatorilor de concerte din România. Săptămâna asta mă sună Răzvan să mă cheme la un concert ce se ţinea la Sala Palatului. Când aud că e vorba de o trupă din cele ascultate în liceu, Ten Years After, una din legendele Woodstockului, mă decid brusc şi aterizez în direcţia corectă. Aveam invitaţii şi fusesem plasaţi undeva la balcoane. Pe mine mă îngrozeşte ideea că m-ar putea prinde un cutremur în locul acela (că tot e la modă să aşteptăm cutremure). Dar mi-am depăşit spaima eschatologică şi m-am pus pe aşteptat. Ce uitasem eu era că în deschidere cânta cineva. Şi rău a fost.
Pentru că cei care au început showul au fost trupa Riff. Nu am nimic cu cei care plac aşa ceva, gusturile mele pot fi bizare, dar e destul de anormal să pui această trupă înainte de Ten Years After doar pentru că au aceeaşi vârstă cu ei. Având în vedere că trupa mare cântă psychedelic, eu, dacă organizam concertul aduceam ceva ce măcar să fie în aria de acoperire a genului. Pe Weinberger sau, de ce nu, o trupă tânără care are nevoie de afirmare. Sunt sigur că se găseau măcar două din care să poată alege. Dar i-au adus pe cei de la Riff. Piese prăfuite, texte fără sens, cred că se voiau poezii neînţelese şi un minunat refren pe care l-am repetat tuturor prietenilor mei: “A trecut vara/A trecut vara/A trecut vara/Vara a trecut“. Câtă imaginaţie! Asta pe lângă faptul că vocalistul avea pantofi de manelist şi făceau atmosferă din aceea din care nu pot eu suporta, cu bătut din palme. După cum scriam despre concertul Byron, când cânţi bine, nu ai nevoie de artificii, muzica este de ajuns.
Şi am mai trecut prin Little Bar săptămâna asta. Nu că n-aş face-o aproape zilnic dar de data asta am prins ceva comic. Un american se îmbată ca un prost (nu sunt sigur dacă nu am făcut un pleonasm), iese pe stradă şi începe să urle. Reintră în bar şi după el apar alţii, specia mea favorită de oameni, organele statului, Poliţia Română. Unul din cei trei avea o faţă mai de american decât cel în cauză ceea ce mie şi lui Carmen ne-a trezit nişte reacţii ilare. Şi începe să se ia de bietul beţiv cu curaj, în limba română. Americanul evident că nu pricepe nimic, nici nu văd ce interes ar avea un străin să ştie limba noastră care este o comoară. Cu faţa aceea de bodyguard din Club A, poliţistul continuă să peroreze ca un cocoş fudul ameninţându-l cu diverse chestii, că îi arată el şi sugerează ceva de baston. Că doar trăim în democraţie şi bătaia este permisă prin lege, nu? Însă momentul de apogeu l-a atins în clipa când i-a spus că afară striga M..e şi acum se face că a uitat limba română. Probabil asta avea el de gând să facă şi îi stătea obsesiv în creier ideea, pentru că săracul american urlase ceva extrem de neinteligibil dar cu siguranţă nu asta.
Şi am descoperit nişte locuri faine. Înainte să îmi mut dilemele pe amdoar18ani scriam rar şi cam la fel pe un blog pe care îl numisem “Călătoriile omului şleampăt“. Pentru că sunt cum m-am definit şi aleg să călătoresc mult prin Bucureşti. Aşa am ajuns cu Paul, Palmierul Robert, Axel şi domnul Gabriel de la Teen Press în Fără Şpagă, un bar în care mai găseşti bere la preţuri de Satu Mare (adică extrem de mici) şi la sugestia amicilor mei preocupaţi de D.J.-ială, Albert şi Florian, prin Obey, care în ciuda claustrofobiei mele, mi-a plăcut extrem de mult ca spaţiu şi ca muzică. Povestisem că sunt fidel locurilor în care trăiesc dar şi că uneori altele noi vin la mine când e nevoie.
Iar pentru mâine aştept oarecum curios să văd câţi oameni vor veni la Club Scânteia unde va avea loc prima ediţie a eventului nostru, Booze and Books. Asocierea de alcool cu cărţi mi se pare oarecum ciudată, nu prea pot citi dacă beau bere în schimb sunt genial la stat pe mess aiurea când o fac. Dar pentru orice există un început şi sper ca spaţiul de acolo să fie prea mic pentru câţi oameni o să fie. Iar dacă spun ca Adi, vecinul de la 9, va citi din “Jurnalul unui ghinionist hiperactiv“ deja o puteţi lua ca o recomandare. So, see you!
